21
Răzbunarea ghivoniților
1Pe vremea lui David a fost o foamete de trei ani la rând. David a căutat fața Domnului, și Domnul i-a zis: „Este din cauza lui Saul și a Casei lui sângeroase, deoarece i-a omorât pe ghivoniți“. 2Regele i-a chemat pe ghivoniți și le-a vorbit. (Ghivoniții nu erau dintre fiii lui Israel, ci erau o rămășiță a amoriților. Fiii lui Israel făcuseră un jurământ față de ei, însă Saul, în râvna lui pentru fiii lui Israel și ai lui Iuda, încercase să-i nimicească).
3David i-a întrebat pe ghivoniți:
‒ Ce ar trebui să fac pentru voi? Cum aș putea să fac ispășire ca să binecuvântați moștenirea Domnului?
4Ghivoniții i-au răspuns:
‒ Nu vrem nici argint, nici aur de la Saul și de la familia sa. De asemenea, nu este treaba noastră să omorâm pe cineva din Israel.
Atunci el i-a întrebat:
‒ Ce-mi cereți să fac pentru voi?
5Ei i-au răspuns regelui:
‒ Fiindcă bărbatul acesta ne-a distrus și plănuise să fim nimiciți, astfel încât să dispărem de pe întreg teritoriul lui Israel, 6să ni se dea șapte bărbați dintre fiii lui ca să-i spânzurăm înaintea Domnului, în Ghiva lui Saul, alesul Domnului.
Regele a zis:
‒ Vi-i voi da.
7Regele l-a cruțat însă pe Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, datorită jurământului făcut înaintea Domnului între el și Ionatan, fiul lui Saul. 8I-a luat pe Armoni și pe Mefiboșet, cei doi fii pe care Rițpa, fata lui Aia, i-i născuse lui Saul, precum și pe cei cinci fii pe care Merab, fata lui Saul, i-i născuse lui Adriel, fiul lui Barzilai meholatitul, 9și i-a dat în mâinile ghivoniților. Aceștia i-au spânzurat înaintea Domnului, pe un deal. Toți cei șapte au murit împreună, fiind uciși în primele zile ale seceratului, la începutul seceratului orzului.
10Rițpa, fata lui Aia, a luat un sac și l-a întins sub ea pe o stâncă. De la începutul seceratului și până când a căzut ploaie din cer peste ei, ea n-a lăsat păsările cerului să se așeze pe ei în timpul zilei și nici vietățile câmpului să se atingă de ei în timpul nopții. 11Când i s-a spus lui David ce făcea Rițpa, fata lui Aia, țiitoarea lui Saul, 12acesta s-a dus și a adus osemintele lui Saul și ale fiului său Ionatan de la locuitorii Iabeșului Ghiladului (aceștia le furaseră din piața Bet-Șanului, unde le puseseră filistenii în ziua când l-au ucis pe Saul la Ghilboa). 13A adus de acolo osemintele lui Saul și ale fiului său Ionatan și au fost adunate, de asemenea, și oasele celor care fuseseră spânzurați. 14Au înmormântat osemintele lui Saul și ale fiului său Ionatan în teritoriul lui Beniamin, la Țela, în mormântul tatălui său, Chiș. Și au făcut tot ce poruncise regele. În urma acestor fapte, Dumnezeu S-a lăsat înduplecat cu privire la țară.
Bătălii împotriva filistenilor
(1 Cron. 20:4-8)
15Între filisteni și Israel a avut loc o nouă bătălie. David a coborât împreună cu slujitorii lui și au luptat împotriva filistenilor. David era epuizat. 16Ișbi-Benob, unul dintre urmașii lui Rafa, care avea o suliță cu vârful de bronz în greutate de trei sute de șecheli#21:16 Aproximativ 3,5 kg. și care avea o sabie nouă, și-a pus în gând să-l omoare pe David. 17În ajutorul lui David a venit însă Abișai, fiul Țeruiei, care l-a lovit pe filistean și l-a omorât. Atunci, oamenii lui David i-au jurat, zicând: „Nu vei mai ieși cu noi la război, ca să nu stingi lumina lui Israel“.
18După aceea, o altă bătălie împotriva filistenilor a avut loc la Gob. Atunci hușatitul Sibecai l-a ucis pe Saf, unul dintre urmașii lui Rafa. 19În timpul unei alte lupte cu filistenii la Gob, Elhanan, fiul betleemitului Iaare-Oreghim, l-a ucis pe Goliat ghititul, care avea o suliță al cărei mâner era ca sulul unui țesător. 20S-a mai dat o luptă la Gat. Acolo era un bărbat uriaș, care avea câte șase degete la ambele mâini și la ambele picioare – douăzeci și patru în total. Și acesta era un urmaș al lui Rafa. 21El l-a batjocorit pe Israel, dar Ionatan, fiul lui Șimea, fratele lui David, l-a ucis. 22Aceștia patru i s-au născut lui Rafa în Gat. Ei au fost omorâți de David și de slujitorii săi.