Daniel 9

Rugăciunea lui Daniel

1În primul an al lui Darius, fiul lui Ahașveroș, din neamul mezilor, care fusese făcut împărat peste împărăția caldeenilor, 2în primul an al domniei lui, eu, Daniel, am înțeles din cărți numărul de ani care trebuia să se împlinească, după Cuvântul Domnului spus profetului Ieremia, cu privire la ruinele Ierusalimului: șaptezeci de ani. 3Mi-am îndreptat fața către Stăpânul Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune, cu cereri și cu post, îmbrăcat în pânză de sac și având cenușă presărată pe cap.

4M-am rugat Domnului, Dumnezeul meu, și I-am mărturisit, zicând:

«Stăpâne, Dumnezeule mare și de temut, Cel Care ții legământul și îndurarea față de cei ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale, 5am păcătuit, am greșit, am fost răi și ne-am răzvrătit, ne-am îndepărtat de poruncile și legile Tale. 6N-am ascultat de slujitorii Tăi, profeții, care vorbeau în Numele Tău regilor noștri, prinților și strămoșilor noștri și întregului popor din țară.

7A Ta, Stăpâne, este dreptatea, iar noi merităm să ni se umple fața de rușine, noi, oamenii din Iuda, locuitorii Ierusalimului și întregul Israel, de aproape sau de departe, din orice țară unde i-ai alungat din cauza necredincioșiei lor, de care s-au făcut vinovați față de Tine. 8Doamne, noi merităm să ni se umple fața de rușine, da, noi, regii noștri, căpeteniile noastre și strămoșii noștri, căci am păcătuit împotriva Ta.

9La Stăpânul, Dumnezeul nostru, este însă mila și iertarea, cu toate că ne-am răzvrătit împotriva Lui. 10N-am ascultat de glasul Domnului, Dumnezeul nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le-a dat prin slujitorii Săi, profeții. 11Tot Israelul a încălcat Legea Ta și, astfel, s-a îndepărtat, refuzând să asculte de glasul Tău. De aceea s-au revărsat peste noi blestemul și jurământul care au fost scrise în Legea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu, căci împotriva lui Dumnezeu am păcătuit. 12El Și-a împlinit astfel cuvântul pe care-l rostise împotriva noastră și împotriva conducătorilor noștri care ne judecau, aducând peste noi o nenorocire așa de mare, încât ceea ce i s-a întâmplat Ierusalimului nu s-a mai întâmplat nicăieri sub ceruri. 13După cum este scris în Legea lui Moise, așa a venit peste noi toată nenorocirea aceasta, iar noi nu ne-am rugat Domnului, Dumnezeul nostru, ca să ne întoarcem de la nelegiuirile noastre și să luăm aminte la adevărul Tău. 14De aceea, Domnul a avut grijă să aducă nenorocirea aceasta peste noi, căci Domnul, Dumnezeul nostru, este drept în toate lucrările pe care le-a făcut, dar noi n-am ascultat de glasul Lui.

15Acum, Stăpâne, Dumnezeul nostru, Tu, Care Ți-ai scos poporul din țara Egiptului cu mână tare și Care Ți-ai făcut un Nume, așa cum este și astăzi…, noi am păcătuit și am fost răi. 16Stăpâne, potrivit cu toate lucrările Tale înfăptuite cu dreptate, îndepărtează-Ți, Te rog, mânia și furia de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt, căci, din cauza păcatelor și nelegiuirilor strămoșilor noștri a ajuns Ierusalimul și poporul Tău de disprețul tuturor celor ce ne înconjoară!

17Acum, deci, Dumnezeul nostru, ascultă rugăciunea slujitorului Tău și cererile lui și, de dragul Tău, Stăpâne, fă să strălucească fața Ta peste Sfântul Tău Lăcaș devastat! 18Pleacă-Ți urechea, Dumnezeule, și ascultă! Deschide-Ți ochii și privește la ruinele noastre și la cetatea peste care este chemat Numele Tău. Căci nu datorită faptelor noastre drepte aducem cererile noastre înaintea Ta, ci pentru mila Ta cea mare. 19Ascultă, Stăpâne! Iartă, Stăpâne! Ascultă cu atenție, Stăpâne! Lucrează și nu întârzia, de dragul Tău, Dumnezeul meu. Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta și peste poporul Tău».

Cei șaptezeci de ori câte șapte săptămâni

20În timp ce vorbeam, mă rugam și mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu, Israel, și în timp ce îmi aduceam cererile înaintea Domnului, Dumnezeul meu, cu privire la muntele cel sfânt al Dumnezeului meu, 21deci, în timp ce eu încă vorbeam în rugăciune, omul Gabriel, pe care-l văzusem în vedenia dinainte, a venit repede în zbor și s-a apropiat de mine chiar în clipa când se aducea darul de mâncare de seară. 22El m-a făcut să înțeleg, spunându-mi astfel: «Daniel, am venit acum să-ți dau înțelepciune și pricepere. 23Când ai început să implori milă, a ieșit un mesaj, iar eu am venit să te înștiințez, căci ești de mare preț. Prin urmare, fii atent la mesaj și încearcă să înțelegi vedenia!

24Șaptezeci de ori câte șapte săptămâni au fost stabilite pentru poporul tău și pentru cetatea ta sfântă, pentru a pune capăt fărădelegii, pentru a sfârși cu păcatul, pentru a ispăși nelegiuirea, pentru a aduce dreptatea veșnică, pentru a sigila vedenia și profeția și pentru a-L unge pe Sfântul Sfinților.

25Să știi și să înțelegi aceasta: de la darea poruncii de restaurare și reconstruire a Ierusalimului#9:25 457 î.Cr. până la Unsul,#9:25 Ebr.: Mașiah (Mesia). Conducătorul, va fi o perioadă de șapte ori câte șapte săptămâni și o perioadă de șaizeci și două de ori câte șapte săptămâni. Piața și șanțul îi vor fi refăcute, însă în vremuri de necaz. 26După perioada de șaizeci și două de ori câte șapte săptămâni, Unsul va fi nimicit și nu va avea nimic. Poporul unui conducător care va veni va distruge cetatea și Sfântul Lăcaș. Sfârșitul lui va fi ca printr-un potop, iar războiul va ține până la sfârșit. Pustiirile sunt hotărâte. 27El va încheia un legământ ferm cu mulți pentru o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va pune capăt jertfei și darului de mâncare. Și pe aripa urâciunilor#9:27 Termen folosit de obicei cu referire la idoli și idolatrie (vezi Deut. 29:17; Eze. 11:18; 20:7-8). va fi cel ce pustiește, până va fi revărsat asupra celui pustiit sfârșitul hotărât»“.

Selectat acum:

Daniel 9: NTR

Evidențiere

Partajează

Copiază