17
Fabula viței și a celor doi vulturi
1Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: 2„Fiul omului, rostește o fabulă, spune o pildă Casei lui Israel! 3Spune-i: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Un vultur măreț, cu aripi mari, cu pene lungi, cu penaj bogat și divers colorat, a venit în Liban și, prinzând vârful unui cedru, 4i-a rupt cea mai de sus rămurea, a dus-o într-o țară de negustori și a plantat-o într-o cetate comercială.
5Apoi a luat sămânță din țară și a semănat-o într-un pământ roditor. A pus-o lângă o apă mare și a plantat-o ca pe o salcie. 6Sămânța a încolțit și s-a făcut o viță întinsă, dar nu prea înaltă. Ramurile îi erau întoarse spre vultur, iar rădăcinile erau sub el. Astfel ea a ajuns o viță care a dat lăstari și a făcut mlădițe.
7Mai era însă un alt vultur măreț, cu aripi mari și cu penaj bogat. Și, iată că vița aceasta și-a îndreptat cu lăcomie rădăcinile spre el și și-a întins mlădițele spre el ca să i se dea mai multă apă decât pe solul plantației pe care se afla. 8Ea fusese plantată pe un teren bun și lângă ape multe, ca să facă ramuri, să dea rod și să devină o viță minunată’».
9Prin urmare, spune-i: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Oare-i va merge bine? Oare nu-i vor fi smulse rădăcinile și nu-i vor fi tăiate roadele? I se vor veșteji toate frunzele, i se va usca butucul și nu va fi nevoie nici de braț puternic, nici de oameni mulți pentru ca rădăcinile să-i fie îndepărtate! 10Iată că este plantată! Îi va merge bine oare? Când vântul de est va sufla împotriva ei, oare nu se va usca ea de tot? Oare nu se va usca chiar pe terasa unde a încolțit?’»“.
11Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: 12„Întreabă această Casă răzvrătită: «Nu știți ce înseamnă aceste lucruri?». Apoi spune-le: «Iată, împăratul Babilonului a venit la Ierusalim, i-a luat regele și prinții și i-a dus cu el în Babilon. 13Apoi a luat un urmaș la împărăție și a încheiat cu el un legământ, punându-l sub jurământ. Totodată i-a luat și pe nobilii țării, 14ca să slăbească regatul, așa încât să nu se mai ridice, ci să păzească legământul, rămânându-i loial. 15Dar regele s-a răsculat împotriva lui și a trimis un mesager în Egipt, ca să-i dea cai și un mare număr de oameni. Va reuși el oare? Cel ce a făcut aceste lucruri va scăpa el oare? Să rupă el legământul și să scape?
16Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că regele va muri în Babilon, acolo unde locuiește împăratul care l-a numit rege, al cărui jurământ l-a disprețuit și al cărui legământ l-a rupt. 17Faraon, cu armata sa cea mare și cu mulțimea sa cea numeroasă, nu-l va ajuta în război, când se vor înălța rampe de asalt și se vor construi întărituri pentru nimicirea multor vieți. 18Pentru că a disprețuit jurământul, rupând legământul, pentru că, deși a încheiat un legământ, a făcut totuși toate aceste lucruri, nu va scăpa!
19De aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că voi întoarce împotriva lui jurământul Meu pe care l-a disprețuit și legământul Meu pe care l-a rupt. 20Voi arunca asupra lui plasa Mea, și va fi prins în lațul Meu. Îl voi duce în Babilon și îl voi judeca acolo pentru necredincioșia arătată față de Mine. 21Toți fugarii din trupele lui vor cădea uciși de sabie, iar pe cei ce vor rămâne îi voi împrăștia în toate direcțiile. Și veți ști astfel că Eu, Domnul, am vorbit».
22Așa vorbește Stăpânul Domn: «Eu Însumi voi rupe o rămurea din vârful măreț al unui cedru și o voi planta. Din vârful ramurilor lui voi rupe o mlădiță firavă pe care Eu Însumi o voi planta pe un munte înalt și măreț. 23O voi planta pe un munte înalt al lui Israel. Acesteia îi vor crește ramuri, va da roade și va deveni un cedru maiestuos. Păsări de tot felul se vor așeza în el și la umbra ramurilor lui vor locui tot felul de înaripate. 24Și toți copacii câmpiei vor ști că Eu, Domnul, pot să smeresc un copac înalt și pot să înalț un copac neînsemnat, pot să usuc un copac plin de viață și pot face să înflorească un copac uscat».
Eu, Domnul, am vorbit și așa voi face“.