Luca 5:1-11

În timp ce Se afla lângă lacul Ghenezaret și mulțimea se înghesuia în jurul Lui ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, Isus a văzut două bărci trase la marginea lacului. Pescarii coborâseră din ele și își spălau năvoadele. S-a urcat într-una dintre bărci, care era a lui Simon, și l-a rugat s-o depărteze puțin de la țărm. Apoi S-a așezat și, din barcă, a început să învețe mulțimile. Când a terminat de vorbit, i-a zis lui Simon: ‒ Depărtează barca la apă adâncă și aruncați-vă năvoadele pentru pescuit! Simon, răspunzând, a zis: ‒ Stăpâne, toată noaptea am muncit, dar n-am prins nimic. Totuși, la cuvântul Tău, voi arunca năvoadele. Au făcut așa și au prins atât de mulți pești, încât năvoadele lor începuseră să se rupă. Prin urmare, le-au făcut semn confraților lor din cealaltă barcă să vină să-i ajute. Aceștia au venit și au umplut amândouă bărcile cu atât de mult pește, încât erau să se scufunde. Când Simon Petru a văzut ce s-a întâmplat, a căzut la genunchii lui Isus, zicând: ‒ Doamne, pleacă de la mine, fiindcă sunt un om păcătos! Căci atât el, cât și toți cei ce erau împreună cu el fuseseră cuprinși de uimire datorită mulțimii de pești pe care îi prinseseră. La fel erau și Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, confrații lui Simon. Isus i-a răspuns lui Simon: ‒ Nu te teme! De acum înainte vei fi pescar de oameni! După ce au adus bărcile la țărm, au lăsat totul și L-au urmat.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Luca 5:1-11