1
1O rostire a Cuvântului Domnului către Israel, prin Maleahi.
Întâietatea lui Iacov
2„V-am iubit!“, zice Domnul, „dar voi spuneți: «Cum ne-ai iubit?». N-a fost Esau fratele lui Iacov?“, zice Domnul. „Și totuși pe Iacov l-am iubit, 3dar pe Esau l-am respins. I-am transformat munții într-o pustietate, iar moștenirea lui am dat-o șacalilor din deșert“. 4Dacă Edom ar zice: „Suntem doborâți, dar ne vom întoarce și vom reconstrui ruinele!“, atunci așa vorbește Domnul Oștirilor: „Ce vor reconstrui ei, voi dărâma Eu. Și vor fi numiți: «Teritoriul răutății, poporul pe care Domnul este indignat pentru totdeauna». 5Veți vedea lucrul acesta cu ochii voștri și veți zice: «Mărit să fie Domnul dincolo de granițele lui Israel!».
Încălcarea legământului prin jertfele compromise
(1:6–2:16)
Un cuvânt de mustrare pentru preoți
6Un fiu îl respectă pe tatăl său, iar un sclav îl respectă pe stăpânul său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Și dacă sunt Stăpân, unde este teama față de Mine? vă spune Domnul Oștirilor vouă, preoților, care disprețuiți Numele Meu. Voi însă spuneți: «Cum Ți-am disprețuit noi Numele?». 7Aducând pe altarul Meu hrană pângărită. Dar voi spuneți: «Cum Te-am pângărit?». Spunând că masa Domnului este de disprețuit.#1:7 În sensul că nu dădeau atenția cuvenită jertfei aduse pe altar (vezi prima parte a v. 7). 8Când aduceți ca jertfă animale oarbe, nu este acesta un lucru rău? Iar, când aduceți animale șchioape sau bolnave, nu este acesta un lucru rău? Încearcă să le aduci guvernatorului tău! Va fi el oare mulțumit de tine? Te va lua el în seamă?“ zice Domnul Oștirilor.
9„Și acum, căutați fața lui Dumnezeu, ca să-Și arate bunăvoința față de noi. Vă va lua El în seamă, de vreme ce mâinile voastre aduc astfel de daruri?“, zice Domnul Oștirilor.
10„O, de ar închide careva dintre voi porțile Templului, ca să nu mai aprindeți degeaba focul pe altarul Meu! Nu-Mi găsesc nicio plăcere în voi“, zice Domnul Oștirilor, „și nu voi accepta niciun dar de mâncare din mâinile voastre. 11Căci de la răsăritul soarelui și până la asfințitul lui Numele Meu este mare printre națiuni. Și în orice loc se arde tămâie în cinstea Numelui Meu și se aduc daruri de mâncare curate, căci Numele Meu este mare printre națiuni“, zice Domnul Oștirilor.
12„Dar voi Îl batjocoriți, zicând: «Masa Domnului este pângărită și rodul ei este o hrană de disprețuit!». 13Voi ziceți: «Iată, ne obosim degeaba!» și vă strâmbați la ea“, zice Domnul Oștirilor. „Apoi aduceți ce a fost luat prin jaf, ce este șchiop sau bolnav. Da, astfel de daruri de mâncare aduceți! Să le primesc Eu din mâinile voastre?“ zice Domnul. 14„Blestemat să fie înșelătorul care are în turma sa un mascul sănătos și care, deși jură că-l va aduce pe acesta, totuși îl jertfește Domnului pe cel cu infirmitate. Căci Eu sunt un Împărat mare“, zice Domnul Oștirilor, „și Numele Meu este de temut printre națiuni.