4
Ispitirea lui Isus în deșert
(Mc. 1:12-13; Lc. 4:1-13)
1Atunci Isus a fost dus de Duhul în deșert, ca să fie ispitit de diavolul. 2După ce a postit timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți, la urmă a flămânzit.
3Atunci ispititorul s-a apropiat de El și I-a zis:
‒ Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se transforme în pâini!
4Însă Isus, răspunzând, a zis:
‒ Este scris:
„Omul nu trăiește doar cu pâine,
ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu“.
5Atunci diavolul L-a luat în sfânta cetate, L-a pus să stea pe streașina Templului 6și I-a zis:
‒ Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris:
„El le va porunci îngerilor Săi cu privire la Tine“
și
„Ei Te vor purta pe brațe,
ca nu cumva să-Ți lovești piciorul de vreo piatră“#4:6 Vezi Ps. 91:11-12..
7Isus i-a spus:
‒ De asemenea, este scris: „Să nu-L ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău!“#4:7 Vezi Deut. 6:16..
8Din nou, diavolul L-a luat pe un munte foarte înalt și I-a arătat toate regatele lumii și gloria lor.
9Apoi I-a zis:
‒ Toate acestea Ți le voi da Ție, dacă, aruncându-Te la pământ, mi Te vei închina.
10Atunci Isus i-a zis:
‒ Pleacă, Satan, căci este scris:
„Domnului, Dumnezeul tău, să te închini
și numai Lui să-I slujești!“#4:10 Vezi Deut. 6:13..
11Atunci diavolul a plecat de la El. Și iată că niște îngeri s-au apropiat și Îi slujeau.
Începutul lucrării lui Isus în Galileea
(Mc. 1:14-15; Lc. 4:14-15)
12Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, S-a retras în Galileea. 13A părăsit Nazaretul și S-a dus să locuiască în Capernaum, lângă mare,#4:13 Marea (Lacul) Galileei, cunoscută sub mai multe denumiri: Chineret, Ghenezaret, Tiberiadei. în teritoriile lui Zabulon și Neftali, 14ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:
15„Teritoriul lui Zabulon și teritoriul lui Neftali,
calea către mare, dincolo de Iordan,
Galileea națiunilor.
16Poporul care locuia în întuneric
a văzut o mare lumină,
și pentru cei ce locuiau în țara și în umbra morții,
a răsărit o lumină!“#4:15-16 Vezi Is. 9:1-2..
17De atunci încolo, Isus a început să predice și să zică: „Pocăiți-vă, căci Împărăția Cerurilor s-a apropiat!“.
Chemarea primilor ucenici
(Mc. 1:16-20; Lc. 5:2-11; Ioan 1:35-42)
18În timp ce trecea pe lângă Marea Galileei, Isus a văzut doi frați, pe Simon, zis Petru, și pe Andrei, fratele lui, aruncând un năvod în mare, căci erau pescari. 19El le-a zis: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni!“. 20Ei și-au lăsat imediat năvoadele și L-au urmat.
21Mergând mai departe de acolo, El a văzut alți doi frați, pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui. Ei erau într-o barcă împreună cu Zebedei, tatăl lor, și își reparau năvoadele. El i-a chemat, 22iar ei au lăsat imediat barca și pe tatăl lor și L-au urmat.
Isus vindecă bolnavii
(Mc. 3:7-12; Lc. 6:17-19)
23Isus călătorea prin toată Galileea, învățându-i pe oameni în sinagogi,#4:23 Lit.: întrunire sau loc de adunare; centru al comunității, loc public de rugăciune, de închinare și de citire a Scripturilor, constituit acolo unde existau cel puțin zece bărbați. Ca instituție, Sinagoga a apărut în timpul exilului babilonian sau în perioada postexilică (sec. VI-V î.Cr.). predicând Evanghelia#4:23 Termenul Evanghelie înseamnă: Vestea Bună. Împărăției și vindecând orice boală și orice neputință care erau în popor. 24Vestea cu privire la El s-a răspândit în toată Siria. Oamenii îi aduceau la El pe toți cei ce sufereau de diferite boli și pe cei ce erau în chinuri, pe demonizați, pe epileptici și pe cei paralizați, iar El îi vindeca. 25Îl urmau mulțimi mari de oameni din Galileea, din Decapolis, din Ierusalim, din Iudeea și de dincolo de Iordan.