Psalmii 104
104
Psalmul 104
1Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!
Doamne, Dumnezeul meu, Tu ești nemărginit de mare!
Tu ești îmbrăcat cu splendoare și măreție!
2Tu Te învelești cu lumina ca și cu o manta,
Tu întinzi cerurile ca pe un cort,
3și așezi pe ape grinzile camerelor Tale de sus.
Din nori Îți faci un car
și umbli pe aripile vântului.
4El îi face pe îngerii Săi vânturi,
și pe slujitorii Săi – un foc arzător.
5Tu ai așezat pământul pe temeliile lui,
ca să nu se clatine niciodată.
6L-ai acoperit cu adâncul ca și cu o haină.
Apele stăteau pe munți,
7dar la mustrarea Ta au fugit,
la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă,
8astfel încât munții s-au ridicat și văile au coborât
în locul pe care l-ai hotărât pentru ele.
9Le-ai stabilit o limită peste care nu au voie să treacă,
astfel încât să nu se întoarcă și să acopere pământul.
10Tu faci să țâșnească izvoarele în albii uscate
și ele curg printre munți.
11Toate vietățile câmpului se adapă din ele
și măgarii sălbatici își potolesc setea acolo.
12Pe malul lor își fac cuibul păsările cerului
care-și fac auzit glasul din frunziș.
13Din odăile Tale de sus, Tu uzi munții;
pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.
14Tu faci să crească iarbă pentru vite
și verdețuri pe care omul să le cultive.
Faci să iasă hrană din pământ:
15vin care înveselește inima omului,
ulei care dă strălucire feței
și pâine care întărește inima omului.
16Copacii Domnului sunt bine udați,
cedrii Libanului pe care El i-a plantat.
17În ei își fac cuibul păsările,
barza își are casa în chiparoși.
18Munții cei înalți sunt ai caprelor sălbatice,
iar stâncile sunt un adăpost
pentru viezurii de stâncă.
19El a făcut luna ca să arate vremurile,
iar soarele știe când să apună.
20Tu aduci întunericul și se face noapte;
atunci toate vietățile pădurii încep să mișune.
21Puii de leu rag după pradă,
cerându-și hrana de la Dumnezeu.
22Când răsare soarele, se adună
și se culcă în vizuinile lor.
23 Atunci iese omul la lucrul lui,
la munca lui – până seara.
24Ce multe sunt lucrările Tale, Doamne!
Pe toate le-ai făcut cu înțelepciune;
pământul este plin de vietățile Tale.
25Iată marea cât de încăpătoare și de întinsă este!
Acolo mișună vietăți fără număr,
viețuitoare mici și mari.
26Corăbiile o străbat;
în ea se joacă leviatanul,
pe care l-ai creat Tu.
27Toate își pun speranța în Tine
ca să le dai hrana la timp.
28Când Tu le-o dai, ele o primesc;
când Tu Îți deschizi mâna, ele se satură de bunătăți.
29Când Îți ascunzi fața, ele se îngrozesc;
când le iei suflarea, ele mor
și se întorc în țărână.
30Când Îți trimiți Duhul, ele sunt create,
înnoind astfel fața pământului.
31Fie ca gloria Domnului să rămână pe vecie!
Domnul să Se bucure de lucrările Sale.
32El privește pământul și acesta se cutremură,
atinge munții și ei fumegă.
33Voi cânta Domnului cât voi trăi!
Voi cânta spre lauda Dumnezeului meu cât voi fi!
34Fie-I plăcută cugetarea mea!
Eu mă voi bucura în Domnul.
35Să piară păcătoșii de pe pământ
și cei răi să nu mai fie!
Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!
Lăudați-L pe Domnul#104:35 Ebr.: Hallelu Yah!!
Selectat acum:
Psalmii 104: NTR
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Biblia, Noua Traducere Românească™ NTR™
Copyright © 2007, 2010, 2016, 2021 Biblica, Inc.
Folosit cu permisiune. Toate drepturile sunt rezervate.
The Bible, New Romanian Translation™
Copyright © 2007, 2010, 2016, 2021 by Biblica, Inc.
Used with permission. All rights reserved worldwide.
Psalmii 104
104
Psalmul 104
1Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!
Doamne, Dumnezeul meu, Tu ești nemărginit de mare!
Tu ești îmbrăcat cu splendoare și măreție!
2Tu Te învelești cu lumina ca și cu o manta,
Tu întinzi cerurile ca pe un cort,
3și așezi pe ape grinzile camerelor Tale de sus.
Din nori Îți faci un car
și umbli pe aripile vântului.
4El îi face pe îngerii Săi vânturi,
și pe slujitorii Săi – un foc arzător.
5Tu ai așezat pământul pe temeliile lui,
ca să nu se clatine niciodată.
6L-ai acoperit cu adâncul ca și cu o haină.
Apele stăteau pe munți,
7dar la mustrarea Ta au fugit,
la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă,
8astfel încât munții s-au ridicat și văile au coborât
în locul pe care l-ai hotărât pentru ele.
9Le-ai stabilit o limită peste care nu au voie să treacă,
astfel încât să nu se întoarcă și să acopere pământul.
10Tu faci să țâșnească izvoarele în albii uscate
și ele curg printre munți.
11Toate vietățile câmpului se adapă din ele
și măgarii sălbatici își potolesc setea acolo.
12Pe malul lor își fac cuibul păsările cerului
care-și fac auzit glasul din frunziș.
13Din odăile Tale de sus, Tu uzi munții;
pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.
14Tu faci să crească iarbă pentru vite
și verdețuri pe care omul să le cultive.
Faci să iasă hrană din pământ:
15vin care înveselește inima omului,
ulei care dă strălucire feței
și pâine care întărește inima omului.
16Copacii Domnului sunt bine udați,
cedrii Libanului pe care El i-a plantat.
17În ei își fac cuibul păsările,
barza își are casa în chiparoși.
18Munții cei înalți sunt ai caprelor sălbatice,
iar stâncile sunt un adăpost
pentru viezurii de stâncă.
19El a făcut luna ca să arate vremurile,
iar soarele știe când să apună.
20Tu aduci întunericul și se face noapte;
atunci toate vietățile pădurii încep să mișune.
21Puii de leu rag după pradă,
cerându-și hrana de la Dumnezeu.
22Când răsare soarele, se adună
și se culcă în vizuinile lor.
23 Atunci iese omul la lucrul lui,
la munca lui – până seara.
24Ce multe sunt lucrările Tale, Doamne!
Pe toate le-ai făcut cu înțelepciune;
pământul este plin de vietățile Tale.
25Iată marea cât de încăpătoare și de întinsă este!
Acolo mișună vietăți fără număr,
viețuitoare mici și mari.
26Corăbiile o străbat;
în ea se joacă leviatanul,
pe care l-ai creat Tu.
27Toate își pun speranța în Tine
ca să le dai hrana la timp.
28Când Tu le-o dai, ele o primesc;
când Tu Îți deschizi mâna, ele se satură de bunătăți.
29Când Îți ascunzi fața, ele se îngrozesc;
când le iei suflarea, ele mor
și se întorc în țărână.
30Când Îți trimiți Duhul, ele sunt create,
înnoind astfel fața pământului.
31Fie ca gloria Domnului să rămână pe vecie!
Domnul să Se bucure de lucrările Sale.
32El privește pământul și acesta se cutremură,
atinge munții și ei fumegă.
33Voi cânta Domnului cât voi trăi!
Voi cânta spre lauda Dumnezeului meu cât voi fi!
34Fie-I plăcută cugetarea mea!
Eu mă voi bucura în Domnul.
35Să piară păcătoșii de pe pământ
și cei răi să nu mai fie!
Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!
Lăudați-L pe Domnul#104:35 Ebr.: Hallelu Yah!!
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Biblia, Noua Traducere Românească™ NTR™
Copyright © 2007, 2010, 2016, 2021 Biblica, Inc.
Folosit cu permisiune. Toate drepturile sunt rezervate.
The Bible, New Romanian Translation™
Copyright © 2007, 2010, 2016, 2021 by Biblica, Inc.
Used with permission. All rights reserved worldwide.