Intenția voastră trebuie să vizeze cu prioritate acest „drum” al dragostei. În același timp, să vă doriți ca dintre darurile spirituale, să îl aveți pe cel numit profeție. Fac această precizare având în vedere că (în comparație cu profeția), cine vorbește în altă limbă, nu comunică nimic oamenilor (prezenți), ci (se consideră că) vorbește lui Dumnezeu; și pentru că nimeni nu îi înțelege mesajul, rezultă că vorbește ceva misterios la nivelul spiritului lui. În contrast cu acesta, cel care profețește este unul care vorbește oamenilor, realizând astfel pentru ei edificare (spirituală), încurajare și consolare. Cel care vorbește în altă limbă, „se edifică” pe el însuși; dar cine profețește, edifică (spiritual) comunitatea (creștinilor). Eu nu interzic nimănui dintre voi vorbirea în alte limbi. Dar doresc mai mult să aveți darul profeției decât pe cel al vorbirii în alte limbi. Având în vedere principiul conform căruia edificarea Comunității (creștinilor) este prioritară, acela care profețește este mai mare decât cel care vorbește în alte limbi. Acest lucru este adevărat pentru situațiile în care nu există cineva care să aibă darul interpretării lor. Fraților, nu v-aș ajuta cu nimic dacă aș veni la voi vorbind în alte limbi. V-aș fi util doar atunci când prin vorbirea mea în limba înțeleasă de voi, v-aș transmite o revelație, o posibilitate (suplimentară) de cunoaștere (spirituală), o profeție sau o învățătură. Vă ilustrez această realitate luând ca exemplul un fluier sau o harpă. Dacă aceste instrumente care nu sunt ființe vii, produc sunete lipsite de claritate, oare cum se va putea înțelege ce se cântă cu ele? Sau dacă instrumentul numit goarnă produce un sunet confuz (armatei), oare pe cine va determina ea astfel să se pregătească de luptă? Exact aceasta este situația voastră. Atunci când pronunțați „cuvinte” care nu au nicio semnificație pentru limba pe care o folosiți în comunicarea dintre voi, cine oare va înțelege ce spuneți? Veți vorbi degeaba… Desigur, în lume există multe limbi diferite; și niciuna dintre ele nu este (folosită) fără sens. Dar atunci când eu nu înțeleg semnificația cuvintelor celui care vorbește cu mine, voi fi un străin pentru el, iar el va fi un străin pentru mine. Acest principiu se aplică și în cazul vostru. În consecință, pentru că manifestați o preocupare remarcabilă pentru darurile spirituale, să fiți interesați să le aveți din abundență urmărind edificarea spirituală a Comunității (creștinilor). Având în vedere acest scop, cel care vorbește în altă limbă, să ceară prin rugăciune să aibă și posibilitatea de a o interpreta. Dacă eu (în loc să vorbesc în alte limbi) mă rog în altă limbă, rezultă (teoretic) că spiritul meu „se roagă”, dar (practic) mintea mea nu participă la această „rugăciune”. Deci cum ar fi normal să procedez? Desigur, ar trebui ca atunci când mă rog, să participe atât spiritul, cât și mintea mea; iar când cânt, să procedez la fel. Atunci când tu „mulțumești” doar la nivelul spiritului, oare cum va putea să spună „Amin!” cel care deși este prezent, nu înțelege nimic din tot ce spui? Tu (pretinzi că) mulțumești lui Dumnezeu; dar astfel, celălalt nu rămâne deloc edificat spiritual.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
