1 Regi 20
20
1Ben-Hadad, regele Aramului, și-a convocat întreaga armată. Însoțit de treizeci și doi de regi care aveau cai și care, s-a dus și a înconjurat Samaria, începând lupta împotriva ei. 2A trimis emisari în oraș, la Ahab – regele lui Israel – 3să-i spună: „Ben-Hadad îți transmite: «Argintul și aurul tău, sunt ale mele; soțiile și cei mai buni dintre fiii tăi, sunt ai mei!»” 4Regele lui Israel a răspuns: „Să știi, rege – stăpânul meu – că eu împreună cu tot ce am, suntem ai tăi, așa cum ai spus!” 5Emisarii s-au întors a doua oară și i-au spus: „Ben-Hadad îți spune: «Tocmai mi-am trimis reprezentanții, ca să îmi dai argintul, aurul, soțiile și fiii tăi. 6Deci mâine, pe la această oră, îți voi trimite pe slujitorii mei, care vor căuta prin palatul tău și prin casele slujitorilor tăi. Vor găsi toate obiectele de valoare; și le vor lua cu ei.»” 7Regele lui Israel i-a chemat pe toți aceia care formau consiliul bătrânilor țării; și le-a zis: „Vedeți că acest om intenționează să ne facă rău; pentru că și-a trimis reprezentanții ca să ia soțiile mele, fiii mei, argintul și aurul meu; iar eu nu l-am refuzat!” 8Toți aceia care formau consiliul bătrânilor și tot poporul, i-au zis: „Nu-l asculta; și să nu accepți propunerea lui!” 9Atunci Ahab le-a zis emisarilor lui Ben-Hadad: „Spuneți-i stăpânului meu care este rege: «Voi face tot ce i-ai cerut slujitorului tău prima dată; dar acest lucru nu îl pot face!»” Emisarii au plecat și i-au transmis regelui Ben-Hadad răspunsul dat de Ahab. 10Apoi Ben-Hadad i-a trimis un alt mesaj lui Ahab, zicându-i: „Zeii să se comporte cu mine cu toată duritatea lor dacă va mai rămâne în Samaria praf cât încape în mâna tuturor celor care mă urmează!” 11Regele lui Israel a răspuns: „Spuneți-i (lui Ben-Hadad): «Cine se înarmează, să nu se laude ca acela care deja pune armele jos!»” 12Ben-Hadad a primit acest mesaj în timp ce bea vin împreună cu regii – în tabără. Atunci, el le-a ordonat slujitorilor lui: „Pregătiți-vă de atac!” Ei s-au pregătit de atac împotriva orașului. 13În acest timp, un profet s-a apropiat de Ahab – regele lui Israel – și i-a zis: „Iahve îți spune: «Vezi toată această mare mulțime de oameni? Astăzi o voi face să ajungă în mâinile tale; și vei ști că Eu sunt Iahve!»” 14Ahab a întrebat: „Prin cine se va întâmpla acest lucru?” Profetul a răspuns: „Iahve a zis: «Vor intra în acțiune slujitorii conducătorilor de provincii!»” Ahab a întrebat: „Cine va începe lupta?” Profetul i-a răspuns: „Tu!” 15Ahab i-a numărat pe slujitorii conducătorilor de provincii. Aceia erau două sute treizeci și doi. Apoi a numărat pe toți israelienii; și erau șapte mii. 16Ei au plecat pe la prânz, în timp ce Ben-Hadad se îmbăta în tabără împreună cu cei treizeci și doi de regi care îl ajutau. 17Întâi au plecat slujitorii conducătorilor de provincii. Ben-Hadad a trimis niște oameni în recunoaștere. Ei l-au anunțat că au ieșit niște bărbați din Samaria. 18Ben-Hadad le-a zis: „Dacă vin ca să propună pacea, prindeți-i vii; și chiar dacă au ieșit pentru război, să îi prindeți tot vii!” 19Slujitorii conducătorilor de provincii au ieșit din oraș împreună cu armata care îi urma; 20și fiecare l-a lovit pe omul care era în fața lui. Astfel, arameii au început să fugă; iar israelienii i-au urmărit. Dar Ben-Hadad a scăpat și a fugit pe un cal împreună cu niște călăreți. 21Regele lui Israel a înaintat și a atacat caii și carele. El le-a provocat astfel arameilor o mare înfrângere. 22Apoi profetul s-a apropiat de regele lui Israel; și i-a zis: „Du-te și consolidează-ți forțele armatei! Analizează și vezi ce trebuie să faci; pentru că regele Aramului te va ataca din nou în primăvară!” 23Slujitorii regelui Aramului i-au spus acestuia: „Dumnezeul lor este un zeu al munților. Așa ne explicăm de ce au avut o forță mai mare decât a noastră. Dar dacă ne vom lupta cu ei în câmpie, este o certitudine că vom fi superiori lor în forță militară. 24Avem o propunere: să îi îndepărtezi pe regi de la posturile lor și să îi înlocuiești cu niște comandanți. 25Pregătește-ți și o armată la fel de numeroasă ca aceea pe care ai pierdut-o – cu tot atâția cai și tot atâtea care; și să mergem să ne luptăm cu ei în câmpie. Atunci, cu certitudine vom fi superiori lor!” El i-a ascultat și a făcut exact cum i s-a propus. 26În următoarea primăvară, Ben-Hadad i-a convocat pe aramei; și s-a dus la Afec, ca să lupte împotriva lui Israel. 27După ce s-au adunat și li s-au dat provizii, israelienii au mers ca să îi întâmpine; și și-au organizat tabăra în fața lor – ca două turme mici de capre – în timp ce arameii umpleau țara. 28Atunci a venit un om al lui Dumnezeu care s-a apropiat de regele lui Israel; și i-a zis: „Iahve spune: «Pentru că arameii au zis că Iahve este un (Dumne)zeu al munților dar nu și al văilor, voi face ca această numeroasă armată să ajungă în mâinile tale; și veți ști că Eu sunt Iahve!»” 29Pentru o perioadă de șapte zile, ei au rămas în taberele lor – stând unii în fața altora. Dar în a șaptea zi, au început lupta. Israelienii au omorât într-o singură zi o sută de mii de luptători aramei care se deplasau pe jos. 30Ceilalți au fugit în orașul Afec, unde s-a prăbușit zidul peste douăzeci și șapte de mii dintre ei. Ben-Hadad a fugit în oraș și s-a ascuns într-o cameră interioară. 31Slujitorii lui i-au zis: „Am auzit că regii lui Israel sunt miloși. Permite-ne să ne punem saci pe șold până spre genunchi, să ne legăm cu funii la cap și să mergem astfel la regele lui Israel! Poate că te va lăsa să trăiești.” 32Ei și-au înfășurat saci pe șolduri și s-au legat cu funii la cap. Apoi s-au dus la regele lui Israel; și i-au zis: „Slujitorul tău – Ben-Hadad – te roagă: «Lasă-mă să mai trăiesc!»” Ahab a întrebat: „Încă mai trăiește? Atunci, el este fratele meu!” 33Acei oameni au luat cuvintele lui Ahab ca pe un semn bun; și s-au grăbit să răspundă, zicând: „Da, fratele tău, Ben-Hadad, este încă viu!” Ahab le-a zis: „Duceți-vă și aduceți-l la mine.” Ben-Hadad a venit la el; iar Ahab l-a urcat în carul lui. 34Apoi Ben-Hadad i-a spus: „Îți voi da înapoi orașele pe care tatăl meu le-a luat de la tatăl tău; și vei putea să îți faci piețe în Damasc, exact cum a făcut tatăl meu în Samaria!” Ahab i-a spus: „Eu îți voi permite să pleci liber și voi ratifica un legământ cu tine.” După ce a ratificat un legământ cu el, Ahab i-a permis (lui Ben-Hadad) să plece acasă. 35Unul dintre profeți i-a spus fratelui lui prin Cuvântul lui Iahve: „Lovește-mă!” Dar acela nu a vrut să îl lovească. 36Atunci profetul i-a zis: „Pentru că nu ai ascultat de Cuvântul lui Iahve, când vei pleca de la mine, te va omorî un leu!” După ce a plecat de la el, a întâlnit un leu care l-a omorât. 37Profetul a găsit un alt om; și i-a spus: „Lovește-mă!” Acel om l-a lovit și l-a rănit. 38Apoi profetul s-a dus și l-a așteptat pe regele Ahab, stând la marginea drumului. El s-a deghizat acoperindu-și ochii cu un bandaj. 39Când a trecut regele pe acolo, el a strigat zicându-i: „În timp ce slujitorul tău era în cel mai greu moment al bătăliei, un bărbat a venit și mi-a adus un prizonier, spunându-mi: «Păzește acest om. Dacă va scăpa, vei răspunde cu viața pentru el; sau vei plăti un talant de argint!» 40Dar în timp ce slujitorul tău avea anumite activități, el a fugit.” Regele lui Israel i-a răspuns: „Aceasta îți este condamnarea! Tu personal ai pronunțat-o!” 41Atunci, acel profet și-a dat imediat jos bandajul de pe ochi. Regele lui Israel l-a recunoscut că era dintre profeți. 42El i-a spus regelui: „Iahve îți zice: «Pentru că i-ai permis să plece omului despre care decisesem că trebuie să fie distrus, vei răspunde cu viața pentru el; și poporul tău va răspunde pentru poporul lui!»” 43Atunci, regele lui Israel a plecat; și când a ajuns în Samaria, a intrat supărat și mâniat în palatul lui.
Selectat acum:
1 Regi 20: BVA
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015, 2018 Viorel Silion
1 Regi 20
20
1Ben-Hadad, regele Aramului, și-a convocat întreaga armată. Însoțit de treizeci și doi de regi care aveau cai și care, s-a dus și a înconjurat Samaria, începând lupta împotriva ei. 2A trimis emisari în oraș, la Ahab – regele lui Israel – 3să-i spună: „Ben-Hadad îți transmite: «Argintul și aurul tău, sunt ale mele; soțiile și cei mai buni dintre fiii tăi, sunt ai mei!»” 4Regele lui Israel a răspuns: „Să știi, rege – stăpânul meu – că eu împreună cu tot ce am, suntem ai tăi, așa cum ai spus!” 5Emisarii s-au întors a doua oară și i-au spus: „Ben-Hadad îți spune: «Tocmai mi-am trimis reprezentanții, ca să îmi dai argintul, aurul, soțiile și fiii tăi. 6Deci mâine, pe la această oră, îți voi trimite pe slujitorii mei, care vor căuta prin palatul tău și prin casele slujitorilor tăi. Vor găsi toate obiectele de valoare; și le vor lua cu ei.»” 7Regele lui Israel i-a chemat pe toți aceia care formau consiliul bătrânilor țării; și le-a zis: „Vedeți că acest om intenționează să ne facă rău; pentru că și-a trimis reprezentanții ca să ia soțiile mele, fiii mei, argintul și aurul meu; iar eu nu l-am refuzat!” 8Toți aceia care formau consiliul bătrânilor și tot poporul, i-au zis: „Nu-l asculta; și să nu accepți propunerea lui!” 9Atunci Ahab le-a zis emisarilor lui Ben-Hadad: „Spuneți-i stăpânului meu care este rege: «Voi face tot ce i-ai cerut slujitorului tău prima dată; dar acest lucru nu îl pot face!»” Emisarii au plecat și i-au transmis regelui Ben-Hadad răspunsul dat de Ahab. 10Apoi Ben-Hadad i-a trimis un alt mesaj lui Ahab, zicându-i: „Zeii să se comporte cu mine cu toată duritatea lor dacă va mai rămâne în Samaria praf cât încape în mâna tuturor celor care mă urmează!” 11Regele lui Israel a răspuns: „Spuneți-i (lui Ben-Hadad): «Cine se înarmează, să nu se laude ca acela care deja pune armele jos!»” 12Ben-Hadad a primit acest mesaj în timp ce bea vin împreună cu regii – în tabără. Atunci, el le-a ordonat slujitorilor lui: „Pregătiți-vă de atac!” Ei s-au pregătit de atac împotriva orașului. 13În acest timp, un profet s-a apropiat de Ahab – regele lui Israel – și i-a zis: „Iahve îți spune: «Vezi toată această mare mulțime de oameni? Astăzi o voi face să ajungă în mâinile tale; și vei ști că Eu sunt Iahve!»” 14Ahab a întrebat: „Prin cine se va întâmpla acest lucru?” Profetul a răspuns: „Iahve a zis: «Vor intra în acțiune slujitorii conducătorilor de provincii!»” Ahab a întrebat: „Cine va începe lupta?” Profetul i-a răspuns: „Tu!” 15Ahab i-a numărat pe slujitorii conducătorilor de provincii. Aceia erau două sute treizeci și doi. Apoi a numărat pe toți israelienii; și erau șapte mii. 16Ei au plecat pe la prânz, în timp ce Ben-Hadad se îmbăta în tabără împreună cu cei treizeci și doi de regi care îl ajutau. 17Întâi au plecat slujitorii conducătorilor de provincii. Ben-Hadad a trimis niște oameni în recunoaștere. Ei l-au anunțat că au ieșit niște bărbați din Samaria. 18Ben-Hadad le-a zis: „Dacă vin ca să propună pacea, prindeți-i vii; și chiar dacă au ieșit pentru război, să îi prindeți tot vii!” 19Slujitorii conducătorilor de provincii au ieșit din oraș împreună cu armata care îi urma; 20și fiecare l-a lovit pe omul care era în fața lui. Astfel, arameii au început să fugă; iar israelienii i-au urmărit. Dar Ben-Hadad a scăpat și a fugit pe un cal împreună cu niște călăreți. 21Regele lui Israel a înaintat și a atacat caii și carele. El le-a provocat astfel arameilor o mare înfrângere. 22Apoi profetul s-a apropiat de regele lui Israel; și i-a zis: „Du-te și consolidează-ți forțele armatei! Analizează și vezi ce trebuie să faci; pentru că regele Aramului te va ataca din nou în primăvară!” 23Slujitorii regelui Aramului i-au spus acestuia: „Dumnezeul lor este un zeu al munților. Așa ne explicăm de ce au avut o forță mai mare decât a noastră. Dar dacă ne vom lupta cu ei în câmpie, este o certitudine că vom fi superiori lor în forță militară. 24Avem o propunere: să îi îndepărtezi pe regi de la posturile lor și să îi înlocuiești cu niște comandanți. 25Pregătește-ți și o armată la fel de numeroasă ca aceea pe care ai pierdut-o – cu tot atâția cai și tot atâtea care; și să mergem să ne luptăm cu ei în câmpie. Atunci, cu certitudine vom fi superiori lor!” El i-a ascultat și a făcut exact cum i s-a propus. 26În următoarea primăvară, Ben-Hadad i-a convocat pe aramei; și s-a dus la Afec, ca să lupte împotriva lui Israel. 27După ce s-au adunat și li s-au dat provizii, israelienii au mers ca să îi întâmpine; și și-au organizat tabăra în fața lor – ca două turme mici de capre – în timp ce arameii umpleau țara. 28Atunci a venit un om al lui Dumnezeu care s-a apropiat de regele lui Israel; și i-a zis: „Iahve spune: «Pentru că arameii au zis că Iahve este un (Dumne)zeu al munților dar nu și al văilor, voi face ca această numeroasă armată să ajungă în mâinile tale; și veți ști că Eu sunt Iahve!»” 29Pentru o perioadă de șapte zile, ei au rămas în taberele lor – stând unii în fața altora. Dar în a șaptea zi, au început lupta. Israelienii au omorât într-o singură zi o sută de mii de luptători aramei care se deplasau pe jos. 30Ceilalți au fugit în orașul Afec, unde s-a prăbușit zidul peste douăzeci și șapte de mii dintre ei. Ben-Hadad a fugit în oraș și s-a ascuns într-o cameră interioară. 31Slujitorii lui i-au zis: „Am auzit că regii lui Israel sunt miloși. Permite-ne să ne punem saci pe șold până spre genunchi, să ne legăm cu funii la cap și să mergem astfel la regele lui Israel! Poate că te va lăsa să trăiești.” 32Ei și-au înfășurat saci pe șolduri și s-au legat cu funii la cap. Apoi s-au dus la regele lui Israel; și i-au zis: „Slujitorul tău – Ben-Hadad – te roagă: «Lasă-mă să mai trăiesc!»” Ahab a întrebat: „Încă mai trăiește? Atunci, el este fratele meu!” 33Acei oameni au luat cuvintele lui Ahab ca pe un semn bun; și s-au grăbit să răspundă, zicând: „Da, fratele tău, Ben-Hadad, este încă viu!” Ahab le-a zis: „Duceți-vă și aduceți-l la mine.” Ben-Hadad a venit la el; iar Ahab l-a urcat în carul lui. 34Apoi Ben-Hadad i-a spus: „Îți voi da înapoi orașele pe care tatăl meu le-a luat de la tatăl tău; și vei putea să îți faci piețe în Damasc, exact cum a făcut tatăl meu în Samaria!” Ahab i-a spus: „Eu îți voi permite să pleci liber și voi ratifica un legământ cu tine.” După ce a ratificat un legământ cu el, Ahab i-a permis (lui Ben-Hadad) să plece acasă. 35Unul dintre profeți i-a spus fratelui lui prin Cuvântul lui Iahve: „Lovește-mă!” Dar acela nu a vrut să îl lovească. 36Atunci profetul i-a zis: „Pentru că nu ai ascultat de Cuvântul lui Iahve, când vei pleca de la mine, te va omorî un leu!” După ce a plecat de la el, a întâlnit un leu care l-a omorât. 37Profetul a găsit un alt om; și i-a spus: „Lovește-mă!” Acel om l-a lovit și l-a rănit. 38Apoi profetul s-a dus și l-a așteptat pe regele Ahab, stând la marginea drumului. El s-a deghizat acoperindu-și ochii cu un bandaj. 39Când a trecut regele pe acolo, el a strigat zicându-i: „În timp ce slujitorul tău era în cel mai greu moment al bătăliei, un bărbat a venit și mi-a adus un prizonier, spunându-mi: «Păzește acest om. Dacă va scăpa, vei răspunde cu viața pentru el; sau vei plăti un talant de argint!» 40Dar în timp ce slujitorul tău avea anumite activități, el a fugit.” Regele lui Israel i-a răspuns: „Aceasta îți este condamnarea! Tu personal ai pronunțat-o!” 41Atunci, acel profet și-a dat imediat jos bandajul de pe ochi. Regele lui Israel l-a recunoscut că era dintre profeți. 42El i-a spus regelui: „Iahve îți zice: «Pentru că i-ai permis să plece omului despre care decisesem că trebuie să fie distrus, vei răspunde cu viața pentru el; și poporul tău va răspunde pentru poporul lui!»” 43Atunci, regele lui Israel a plecat; și când a ajuns în Samaria, a intrat supărat și mâniat în palatul lui.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015, 2018 Viorel Silion