Daniel 10
10
1În al treilea an al guvernării lui Cirus, regele Persiei, i s-a revelat un cuvânt lui Daniel care fusese numit Beltșațar. Cuvântul este adevărat și anunță un mare război. El a înțeles cuvântul. Semnificația lui i-a venit printr-o viziune. 2În acele zile eu, Daniel, eram în jale de trei săptămâni. 3Nu am mâncat mâncăruri speciale, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin; și nu m-am uns deloc (cu substanțe de întreținere a pielii) – până nu au expirat cele trei săptămâni. 4În a douăzeci și patra zi din prima lună, eram pe malul marelui râu care se numește Tigru. 5Am privit și am văzut că acolo era un bărbat îmbrăcat în haine făcute din in și legat la mijloc cu o centură făcută din aur de Ufaz. 6Corpul lui era asemănător crisolitului. Fața lui avea strălucirea fulgerului. Ochii lui erau ca cea mai intensă flacără de foc. Avea mâinile și picioarele ca bronzul lustruit; iar vocea lui era ca zgomotul produs de o mare mulțime de oameni. 7Numai eu, Daniel, am văzut această viziune. Bărbații care erau cu mine, nu au văzut-o. Dar și ei au fost afectați de o frică atât de mare, încât au fugit ca să se ascundă. 8Astfel, am fost lăsat singur. Stăteam și priveam această mare viziune. Nu am mai avut forță (ca înainte), culoarea feței mi s-a schimbat devenind ca a unui mort; și am rămas fără energie. 9Apoi am auzit sunetul cuvintelor lui. Iar când l-am auzit, am căzut leșinat cu fața spre pământ. 10Atunci m-a atins o mână și m-a așezat pe genunchii și pe mâinile mele care tremurau. 11El mi-a zis: „Daniel, om agreat de Dumnezeu, fii atent la cuvintele pe care ți le voi spune! Stai în picioare; pentru că acum am fost trimis la tine!” Când mi-a vorbit astfel, m-am ridicat tremurând. 12Apoi a continuat, zicând: „Daniel, să nu te sperii; pentru că toate cuvintele tale au fost ascultate chiar din prima zi în care ai decis în inima ta să înțelegi și să regreți înaintea Dumnezeului tău ce se întâmplă (cu poporul tău)! Cuvintele tale au fost auzite; și tocmai datorită lor am venit eu acum. 13Dar conducătorul regatului Persiei mi s-a opus pentru un timp de douăzeci și una de zile. Totuși, să știi că Mihail, unul dintre cei mai remarcabili conducători, a venit să mă ajute; pentru că fusesem lăsat acolo, împreună cu regii Persiei. 14Acum am venit să te învăț despre ce se va întâmpla cu poporul tău în ultimele zile ale existenței lui (pe pământ); pentru că viziunea se referă la acele vremuri!” 15În timp ce îmi spunea aceste cuvinte, mi-am aplecat fruntea spre pământ și am rămas mut. 16Dar cineva care semăna cu un om mi-a atins buzele. Atunci mi-am deschis gura și am început să vorbesc. I-am zis celui care stătea înaintea mea: „Stăpâne, văzând această viziune, m-am umplut de frică; și am rămas fără energie. 17Cum ar putea slujitorul Stăpânului meu să vorbească cu el? Nu mai am forță; și abia mai respir!” 18Atunci cel care semăna cu om m-a atins din nou și mi-a redat forța. 19El mi-a zis: „Nu te speria! Tu ești un om agreat de Dumnezeu! Îți urez să ai pace! Fii curajos! Și folosește-ți forța pe care o ai (acum)!” În timp ce vorbea cu mine, am simțit cum îmi revin forțele. Apoi i-am zis: „Vorbește, Stăpâne, pentru că m-ai făcut să îmi revin!” 20El m-a întrebat: „Știi de ce am venit la tine? Acum mă voi întoarce să lupt împotriva conducătorului Persiei; iar când voi pleca, să știi că va veni conducătorul Greciei. 21Dar înainte de toate acestea îți voi spune ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva lor decât Mihail care este conducătorul vostru.
Selectat acum:
Daniel 10: BVA
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015, 2018 Viorel Silion
Daniel 10
10
1În al treilea an al guvernării lui Cirus, regele Persiei, i s-a revelat un cuvânt lui Daniel care fusese numit Beltșațar. Cuvântul este adevărat și anunță un mare război. El a înțeles cuvântul. Semnificația lui i-a venit printr-o viziune. 2În acele zile eu, Daniel, eram în jale de trei săptămâni. 3Nu am mâncat mâncăruri speciale, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin; și nu m-am uns deloc (cu substanțe de întreținere a pielii) – până nu au expirat cele trei săptămâni. 4În a douăzeci și patra zi din prima lună, eram pe malul marelui râu care se numește Tigru. 5Am privit și am văzut că acolo era un bărbat îmbrăcat în haine făcute din in și legat la mijloc cu o centură făcută din aur de Ufaz. 6Corpul lui era asemănător crisolitului. Fața lui avea strălucirea fulgerului. Ochii lui erau ca cea mai intensă flacără de foc. Avea mâinile și picioarele ca bronzul lustruit; iar vocea lui era ca zgomotul produs de o mare mulțime de oameni. 7Numai eu, Daniel, am văzut această viziune. Bărbații care erau cu mine, nu au văzut-o. Dar și ei au fost afectați de o frică atât de mare, încât au fugit ca să se ascundă. 8Astfel, am fost lăsat singur. Stăteam și priveam această mare viziune. Nu am mai avut forță (ca înainte), culoarea feței mi s-a schimbat devenind ca a unui mort; și am rămas fără energie. 9Apoi am auzit sunetul cuvintelor lui. Iar când l-am auzit, am căzut leșinat cu fața spre pământ. 10Atunci m-a atins o mână și m-a așezat pe genunchii și pe mâinile mele care tremurau. 11El mi-a zis: „Daniel, om agreat de Dumnezeu, fii atent la cuvintele pe care ți le voi spune! Stai în picioare; pentru că acum am fost trimis la tine!” Când mi-a vorbit astfel, m-am ridicat tremurând. 12Apoi a continuat, zicând: „Daniel, să nu te sperii; pentru că toate cuvintele tale au fost ascultate chiar din prima zi în care ai decis în inima ta să înțelegi și să regreți înaintea Dumnezeului tău ce se întâmplă (cu poporul tău)! Cuvintele tale au fost auzite; și tocmai datorită lor am venit eu acum. 13Dar conducătorul regatului Persiei mi s-a opus pentru un timp de douăzeci și una de zile. Totuși, să știi că Mihail, unul dintre cei mai remarcabili conducători, a venit să mă ajute; pentru că fusesem lăsat acolo, împreună cu regii Persiei. 14Acum am venit să te învăț despre ce se va întâmpla cu poporul tău în ultimele zile ale existenței lui (pe pământ); pentru că viziunea se referă la acele vremuri!” 15În timp ce îmi spunea aceste cuvinte, mi-am aplecat fruntea spre pământ și am rămas mut. 16Dar cineva care semăna cu un om mi-a atins buzele. Atunci mi-am deschis gura și am început să vorbesc. I-am zis celui care stătea înaintea mea: „Stăpâne, văzând această viziune, m-am umplut de frică; și am rămas fără energie. 17Cum ar putea slujitorul Stăpânului meu să vorbească cu el? Nu mai am forță; și abia mai respir!” 18Atunci cel care semăna cu om m-a atins din nou și mi-a redat forța. 19El mi-a zis: „Nu te speria! Tu ești un om agreat de Dumnezeu! Îți urez să ai pace! Fii curajos! Și folosește-ți forța pe care o ai (acum)!” În timp ce vorbea cu mine, am simțit cum îmi revin forțele. Apoi i-am zis: „Vorbește, Stăpâne, pentru că m-ai făcut să îmi revin!” 20El m-a întrebat: „Știi de ce am venit la tine? Acum mă voi întoarce să lupt împotriva conducătorului Persiei; iar când voi pleca, să știi că va veni conducătorul Greciei. 21Dar înainte de toate acestea îți voi spune ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva lor decât Mihail care este conducătorul vostru.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015, 2018 Viorel Silion