1 Cronici 17
17
David vrea să zidească Templul
1După ce David și-a zidit
Casa și-n ea a locuit,
Împins de-un gând, el l-a chemat,
La sine, pe Natan, de-ndat’ –
Care era supusul lui
Și un proroc al Domnului –
Zicându-i astfel: „Mă gândesc
Că astăzi, când eu locuiesc
Într-o clădire minunată,
Chivotul Domnului stă – iată –
Tot într-un cort, și nu e bine.”
2„Domnul este mereu cu tine” –
A spus Natan – „poți să lucrezi
Exact așa după cum crezi.”
3Cuvântul Domnului s-a dus –
În miez de noapte – și a spus,
Către Natan: „Să te pornești
La David, ca să îi vorbești.
4Iată ce-i spui, robului Meu:
„Așa vorbește Dumnezeu:
„Nu ești tu cel ce izbutești,
O casă, Mie, să-Mi zidești.”
5Dar află că Eu – negreșit –
În casă, nu am locuit
Din ziua-n care l-am luat
Pe Israel și l-am scăpat
Din al Egiptului ținut.
Eu, nici o casă, n-am avut,
Ci într-un cort am locuit
Atunci când am călătorit.
6Prin orice loc umblat-am Eu –
Călăuzind poporul Meu –
Pe vreun judecător, la voi,
Crezi că l-am întrebat apoi,
„De ce – din cedru – nu-ncercați,
O casă, să Îmi ridicați,
În care-apoi să dobândesc
Putința ca să locuiesc?”
7Spune-i lui David, robul Meu:
„Așa vorbește Dumnezeu:
„De la pășune te-am luat
Și din păstor, te-am ridicat
Mai mare, peste-al Meu popor.
8Pe tine-n fața tuturor,
Neîncetat, te-am însoțit.
Vrăjmașii ți i-am risipit,
Iar numele ți-am înălțat,
Voind să fie așezat
În rândul tuturor cei cari,
Peste pământ, au fost mai mari.
9Un loc anume, am dat Eu,
Pentru întreg poporul Meu.
În locu-acela l-am sădit,
Căci Eu – acolo – am dorit,
Netulburat, ca să trăiască
Și nimeni să nu-l necăjească,
Așa cum, țineți bine minte,
Că se-ntâmpla, mai înainte,
10Atuncea când peste popor
Era câte-un judecător.
Pe-ai tăi vrăjmași, Eu i-am smerit
Și tihnă-apoi ți-am dăruit.
Domnul, acuma, îți vestește
Cum că o casă îți zidește.
11Când zilele ce-s hărăzite –
A fi de tine viețuite –
Se împlinesc, vei fi luat
Și lângă-ai tăi părinți, culcat.
Eu am să-ți dau un copilaș,
Să întăresc prin ăst urmaș,
Împărăția-n Israel.
12O casă, o să-nalțe el,
Numelui Meu. Eu – pe vecie –
Scaunul său pentru domnie,
Am să îl întăresc, căci iată:
13El Îmi e fiu și îi sunt Tată.
Cât la domnie, el va sta,
Nicicând, nu se va depărta,
De sine, bunătatea-Mi mare,
Cum s-a-ntâmplat cu-acela care,
Peste Israel, împărat,
‘Nainte-ți, fost-a așezat.
14În felu-acesta, va avea,
Mereu, un loc, în casa Mea,
Iar al său scaun de domnie,
În veci, puternic, o să fie.”
Rugăciunea lui David
15Natan, la David, a venit
Și-n amănunt i-a povestit
Vedenia ce o avuse
Și vorbele, de Domnul, spuse.
16David, atunci, a alergat
La Dumnezeu și L-a-ntrebat:
„O Doamne, Dumnezeul meu,
Dar cine, oare, pot fi eu?
Ce-nsemnătate poate-avea,
O casă, cum este a mea,
Încât pe mine m-ai făcut
Ca să ajung unde ai vrut –
În locu-n care-acuma sânt –
Printre cei mari, de pe pământ?
17Și încă lucru-acest, văd bine
Că prea puțin e, pentru Tine!
Așa după cum îmi vorbești,
Și-n viitor Tu te gândești
La casa mea. Ești înălțat,
Dar totuși, Doamne, Te-ai uitat,
Acum, la mine, care sânt
Un muritor, de pe pământ!
18O Doamne, Dumnezeul meu,
Mai mult, ce pot ca să-Ți spun eu?
Pe robul Tău, îl știi prea bine,
Pentru că mă cunoști, pe mine!
19Pentru al Tău rob, ai făcut
Toate pe câte le-am văzut;
După cuvântul Tău cel sfânt –
Și după inima Ta – sânt
Aceste lucruri, împlinite
Și lui, acum, descoperite!
20Ce mare ești Tu, Domn al meu!
Nu este un alt Dumnezeu
Care să fie ca și Tine.
Am înțeles aceasta, bine,
Când auzit-am și-am văzut
Toate pe câte le-ai făcut.
21E, pe pământ, vreun neam la fel
Cum e poporul Israel,
Care a fost răscumpărat
De Dumnezeu, când l-a luat
Să-l facă-a fi popor al Lui?
Astfel, Numele Domnului,
De toți ajuns-a cunoscut,
Prin semnele ce le-a făcut,
Atunci când Și-a răscumpărat
Poporul, care s-a aflat
În al Egiptului ținut
Și când El, liber, l-a făcut
Și-a izgonit din fața lui,
Popoarele pământului.
22Pentru vecie – negreșit –
Pe Israel l-ai întărit,
Și Dumnezeu – precum ai vrut –
Pentru popor, Tu Te-ai făcut.
23Acuma Doamne, fă să-Ți fie
Rămas cuvântul, pe vecie!
Cuvântul care l-ai rostit
Față de-al Tău rob, împlinit
Mereu să fie! Să veghezi,
Ca după el doar, să lucrezi!
24Numele Tău slăvit să fie,
În tot pământul, pe vecie!
Să spună orișice popor:
„Iată, Domnul oștirilor
E Dumnezeul Cel pe care
Neamul lui Israel Îl are.”
Veghează Doamne, casa mea,
Ca înaintea Ta, să stea!
25Căci Tu – Doamne al oștilor
Și-al lui Israel domnitor –
Mie mi Te-ai descoperit
Și-n felu-acesta mi-ai vorbit:
„Neîncetat, Eu te veghez
Și-o casă îți întemeiez!”
De-aceea, eu am îndrăznit,
În fața Ta, să fi venit,
Să Îți aduc închinăciune
Și să-Ți fac astă rugăciune.
26Acuma Domne, Tu – mereu –
Ești singur Domn și Dumnezeu.
Iată că Tu Te-ai îndurat
Și al Tău har mi-ai arătat,
Căci prin ceea ce am văzut,
Mi l-ai făcut de cunoscut.
27Acuma Doamne, mă veghează
Și casa-mi binecuvintează,
Să dăinuiască pe vecie
Și întărită să îmi fie
În fața Ta, necontenit!
Tu Doamne, mie, mi-ai vorbit,
Iar casa mea în veci va sta,
Prin binecuvântarea Ta!”
Selectat acum:
1 Cronici 17: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
1 Cronici 17
17
David vrea să zidească Templul
1După ce David și-a zidit
Casa și-n ea a locuit,
Împins de-un gând, el l-a chemat,
La sine, pe Natan, de-ndat’ –
Care era supusul lui
Și un proroc al Domnului –
Zicându-i astfel: „Mă gândesc
Că astăzi, când eu locuiesc
Într-o clădire minunată,
Chivotul Domnului stă – iată –
Tot într-un cort, și nu e bine.”
2„Domnul este mereu cu tine” –
A spus Natan – „poți să lucrezi
Exact așa după cum crezi.”
3Cuvântul Domnului s-a dus –
În miez de noapte – și a spus,
Către Natan: „Să te pornești
La David, ca să îi vorbești.
4Iată ce-i spui, robului Meu:
„Așa vorbește Dumnezeu:
„Nu ești tu cel ce izbutești,
O casă, Mie, să-Mi zidești.”
5Dar află că Eu – negreșit –
În casă, nu am locuit
Din ziua-n care l-am luat
Pe Israel și l-am scăpat
Din al Egiptului ținut.
Eu, nici o casă, n-am avut,
Ci într-un cort am locuit
Atunci când am călătorit.
6Prin orice loc umblat-am Eu –
Călăuzind poporul Meu –
Pe vreun judecător, la voi,
Crezi că l-am întrebat apoi,
„De ce – din cedru – nu-ncercați,
O casă, să Îmi ridicați,
În care-apoi să dobândesc
Putința ca să locuiesc?”
7Spune-i lui David, robul Meu:
„Așa vorbește Dumnezeu:
„De la pășune te-am luat
Și din păstor, te-am ridicat
Mai mare, peste-al Meu popor.
8Pe tine-n fața tuturor,
Neîncetat, te-am însoțit.
Vrăjmașii ți i-am risipit,
Iar numele ți-am înălțat,
Voind să fie așezat
În rândul tuturor cei cari,
Peste pământ, au fost mai mari.
9Un loc anume, am dat Eu,
Pentru întreg poporul Meu.
În locu-acela l-am sădit,
Căci Eu – acolo – am dorit,
Netulburat, ca să trăiască
Și nimeni să nu-l necăjească,
Așa cum, țineți bine minte,
Că se-ntâmpla, mai înainte,
10Atuncea când peste popor
Era câte-un judecător.
Pe-ai tăi vrăjmași, Eu i-am smerit
Și tihnă-apoi ți-am dăruit.
Domnul, acuma, îți vestește
Cum că o casă îți zidește.
11Când zilele ce-s hărăzite –
A fi de tine viețuite –
Se împlinesc, vei fi luat
Și lângă-ai tăi părinți, culcat.
Eu am să-ți dau un copilaș,
Să întăresc prin ăst urmaș,
Împărăția-n Israel.
12O casă, o să-nalțe el,
Numelui Meu. Eu – pe vecie –
Scaunul său pentru domnie,
Am să îl întăresc, căci iată:
13El Îmi e fiu și îi sunt Tată.
Cât la domnie, el va sta,
Nicicând, nu se va depărta,
De sine, bunătatea-Mi mare,
Cum s-a-ntâmplat cu-acela care,
Peste Israel, împărat,
‘Nainte-ți, fost-a așezat.
14În felu-acesta, va avea,
Mereu, un loc, în casa Mea,
Iar al său scaun de domnie,
În veci, puternic, o să fie.”
Rugăciunea lui David
15Natan, la David, a venit
Și-n amănunt i-a povestit
Vedenia ce o avuse
Și vorbele, de Domnul, spuse.
16David, atunci, a alergat
La Dumnezeu și L-a-ntrebat:
„O Doamne, Dumnezeul meu,
Dar cine, oare, pot fi eu?
Ce-nsemnătate poate-avea,
O casă, cum este a mea,
Încât pe mine m-ai făcut
Ca să ajung unde ai vrut –
În locu-n care-acuma sânt –
Printre cei mari, de pe pământ?
17Și încă lucru-acest, văd bine
Că prea puțin e, pentru Tine!
Așa după cum îmi vorbești,
Și-n viitor Tu te gândești
La casa mea. Ești înălțat,
Dar totuși, Doamne, Te-ai uitat,
Acum, la mine, care sânt
Un muritor, de pe pământ!
18O Doamne, Dumnezeul meu,
Mai mult, ce pot ca să-Ți spun eu?
Pe robul Tău, îl știi prea bine,
Pentru că mă cunoști, pe mine!
19Pentru al Tău rob, ai făcut
Toate pe câte le-am văzut;
După cuvântul Tău cel sfânt –
Și după inima Ta – sânt
Aceste lucruri, împlinite
Și lui, acum, descoperite!
20Ce mare ești Tu, Domn al meu!
Nu este un alt Dumnezeu
Care să fie ca și Tine.
Am înțeles aceasta, bine,
Când auzit-am și-am văzut
Toate pe câte le-ai făcut.
21E, pe pământ, vreun neam la fel
Cum e poporul Israel,
Care a fost răscumpărat
De Dumnezeu, când l-a luat
Să-l facă-a fi popor al Lui?
Astfel, Numele Domnului,
De toți ajuns-a cunoscut,
Prin semnele ce le-a făcut,
Atunci când Și-a răscumpărat
Poporul, care s-a aflat
În al Egiptului ținut
Și când El, liber, l-a făcut
Și-a izgonit din fața lui,
Popoarele pământului.
22Pentru vecie – negreșit –
Pe Israel l-ai întărit,
Și Dumnezeu – precum ai vrut –
Pentru popor, Tu Te-ai făcut.
23Acuma Doamne, fă să-Ți fie
Rămas cuvântul, pe vecie!
Cuvântul care l-ai rostit
Față de-al Tău rob, împlinit
Mereu să fie! Să veghezi,
Ca după el doar, să lucrezi!
24Numele Tău slăvit să fie,
În tot pământul, pe vecie!
Să spună orișice popor:
„Iată, Domnul oștirilor
E Dumnezeul Cel pe care
Neamul lui Israel Îl are.”
Veghează Doamne, casa mea,
Ca înaintea Ta, să stea!
25Căci Tu – Doamne al oștilor
Și-al lui Israel domnitor –
Mie mi Te-ai descoperit
Și-n felu-acesta mi-ai vorbit:
„Neîncetat, Eu te veghez
Și-o casă îți întemeiez!”
De-aceea, eu am îndrăznit,
În fața Ta, să fi venit,
Să Îți aduc închinăciune
Și să-Ți fac astă rugăciune.
26Acuma Domne, Tu – mereu –
Ești singur Domn și Dumnezeu.
Iată că Tu Te-ai îndurat
Și al Tău har mi-ai arătat,
Căci prin ceea ce am văzut,
Mi l-ai făcut de cunoscut.
27Acuma Doamne, mă veghează
Și casa-mi binecuvintează,
Să dăinuiască pe vecie
Și întărită să îmi fie
În fața Ta, necontenit!
Tu Doamne, mie, mi-ai vorbit,
Iar casa mea în veci va sta,
Prin binecuvântarea Ta!”
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca