1 Cronici 28
28
David înfățișează pe Solomon
1Când, la Ierusalim, a stat
David, la sine, i-a chemat
Pe toți bărbați-acei cari
Erau, în Israel, mai mari,
Pe cei ce-au fost aleși să fie
Drept capi puși peste seminție,
Pe-aceia care cârmuiau
Cetele care se aflau
În slujbă lângă împărat,
Pe toți cei care s-au aflat
Drept capi ai cetelor făcute
Din mii de oameni și din sute,
Pe cei care-au supravegheat
Averile de la palat,
Turmele împăratului,
Precum și pe feciorii lui,
Pe dregătorii săi cei mari,
Pe-ai lui viteji și pe cei cari,
Voinici, s-au dovedit să fie.
2Când au venit, la-mpărăție,
David, din jilț, s-a ridicat
Și-n fața lor, a cuvântat.
„Mă ascultați dar, fraților,
Precum și-al meu întreg popor!
Aveam de gând să construiesc
O casă-n cari să găzduiesc
Acel chivot al Domnului,
Unde e legământul Lui.
Această casă-n planul meu,
Voiam ca pentru Dumnezeu –
De-asemeni – să o fi făcut,
Ca să o aibă așternut
Pentru picioare. Când voiam
S-o-nalț și când mă pregăteam,
3Domnul, în ăst fel, mi-a vorbit:
„Să nu te-apuci de construit
O casă pentru al Meu Nume,
Pentru că tu, în astă lume,
Mult sânge ai vărsat; și-apoi,
Tu ești un om pentru război.”
4Iată că Domnul Cel pe care,
Israel, Dumnezeu, Îl are,
Din a mea casă m-a luat
Ca să mă facă împărat
Peste întregul Israel,
În vecii vecilor, căci El,
Drept cap, pe Iuda, l-a ales;
Apoi, pe mine m-a cules
Din casă de la al meu tată –
Căci ea, în Iuda, e aflată –
Și m-a făcut, în acest fel,
Domn peste-ntregul Israel.
5Eu, mulți feciori, am dobândit.
Doar Solomon a fost găsit,
De Domnul, de a fi luat
Și pus să fie împărat,
Peste poporul Domnului,
Precum avuse-n planul Lui.
6În urmă, Domnul mi-a vorbit:
„Pe Solomon l-am hărăzit
Să Îmi ridice-o casă-n lume
Și curți, căci l-am ales anume,
Drept fiu al Meu să fie – iată –
În timp ce Eu îi voi fi Tată.
7Astfel, a lui împărăție
Am s-o-ntăresc pentru vecie,
Dacă la fel ca azi – mereu –
Va împlini cuvântul Meu,
Făcând tot ce am rânduit,
Așa precum am poruncit.”
8Acum, în fața Domnului,
În fața adunării Lui
Și-a-ntregului Său Israel,
Poruncile ce le-a dat El,
Vă-ndemn, mereu, să le păziți,
În țară ca să stăpâniți
Și moștenire ea să fie,
Fiilor voștri, pe vecie.
Seama luați, căci Dumnezeu
Vede și-aude tot, mereu!
9Iar ție, Solomon, doresc,
Un sfat să îți mai dăruiesc:
Învață să-L cunoști, mereu,
Pe-al tatălui tău Dumnezeu.
Din inimă să Îi slujești,
Poruncile-I să le păzești
Cu suflet binevoitor,
Mereu, în fața tuturor.
Căci Domnu-i Cel cari cercetează
În inimi, și care scrutează
În ceea ce ne-nchipuim
Și-n tot ceea ce ne gândim.
Dacă tu Îl vei căuta,
Aproape, El – mereu – va sta.
O să se lase – să știi bine –
Astfel, a fi găsit de tine.
Dar dacă o să-L părăsești,
Atuncea poți să te gândești
Că lepădat vei fi, mereu,
De către-al nostru Dumnezeu.
10Acuma fiule vezi bine
Că Domnul te-a ales pe tine,
Să-I faci o casă, pe pământ,
Spre a-I sluji drept locaș sfânt.
Te întărește și lucrează,
Iar inima ține-ți-o trează!”
David dă lui Solomon tot ce strânsese pentru Templu
11David, lui Solomon, i-a dat
Chipul cum trebuie lucrat
Locașul sfânt: prispele lui,
Clădirile locașului,
Odăile ce-s folosite
Drept visterii, cele menite
A fi de sus, a tuturor
Celor aflate-n interior,
Precum și-odăile în care
E scaunul de îndurare.
12I-a mai dat planul ce-l avea
În gând, în ceea ce privea
Curțile Casei Domnului,
Cu visteria Casei Lui
Și visteriile pe care,
Locașul sfânt, numai, le are.
13I-a mai dat planul ce-l avea,
Care, pe preoți, îi privea,
Pe oamenii de neam Levit,
Precum și tot ce-a trebuit
La slujba Casei Domnului,
Și-uneltele din casa Lui.
14I-a dat chipul uneltelor –
Precum și greutatea lor –
Care, din aur, se făceau
Și pentru slujbă trebuiau.
I-a dat chipul uneltelor –
Precum și greutatea lor –
Ce din argint se făureau
Și pentru slujbă trebuiau.
15I-a dat chipul sfeșnicelor –
Precum și greutatea lor –
Care, din aur, se făceau,
Cu candelele ce erau
Pe-acele sfeșnice-așezate
Și cari, din aur, sunt lucrate.
I-a dat chipul sfeșnicelor –
Precum și greutatea lor –
Cari, din argint, se făureau
Cu candelele ce erau
Pe-acele sfeșnice-așezate,
Fiind doar din argint lucrate.
I-a dat chipul sfeșnicelor –
Și întrebuințarea lor –
Așa precum erau gândite,
La slujbele deosebite.
16I-a dat și chipul meselor –
Precum și greutatea lor –
Care, din aur, se făceau
Și care se-ntrebuințau
Doar pentru pâinea Domnului,
Spre punere-naintea Lui.
I-a dat și chipul meselor –
Precum și greutatea lor –
Cari, din argint, se făureau
Și pentru slujbe foloseau.
17I-a dat chipul furcuțelor,
Lighenelor și ceștilor
Care, din aur, s-au lucrat.
De-asemenea, el i-a mai dat
Apoi, chipul potirelor –
Precum și greutatea lor –
Care, din aur, se făceau
Și pentru slujbă foloseau.
I-a dat chipul potirelor –
Precum și greutatea lor –
Cari, din argint, se făureau
Și pentru slujbă foloseau.
18I-a dat chipul altarului –
Precum și greutatea lui –
Care, din aur, se vădea
Și la tămâie folosea.
I-a dat și chipul cel pe care
Carul cu heruvimi îl are.
Din aur, el era făcut,
Iar heruvimii au avut
Aripi întinse și-nveleau
Chivotul peste cari ședeau.
19Apoi, când David a sfârșit,
În felu-acesta a vorbit:
„Tot ceea ce ți-am arătat,
Să știi că Dumnezeu mi-a dat.
Deci toate câte le-ai văzut,
Mi s-au făcut de cunoscut
Mie, din partea Domnului,
Care le-a scris cu mâna Lui.”
20David a mai adăugat:
„Te întărește, ne-ncetat!
Ai grijă dar: te-mbărbătează
Necontenit și-apoi lucrează!
Nicicând, teamă, nu arăta
Și nici nu te înspăimânta,
Căci Domnul Dumnezeul meu,
Cu tine fi-va, tot mereu.
Încredințat să fii că El
Nu te va părăsi defel,
Până când ai să isprăvești,
Casa, ca să I-o construiești
Și toate lucrurile care,
În slujba ei, Casa le are.
21Ai cetele preoților,
Precum și-ale Leviților,
Spre-a face slujbele pe care
Casa lui Dumnezeu le are.
Ai și mulți oameni iscusiți
Și pricepuți, ce-s potriviți
Pentru-a-mplini lucrarea dată,
Care ți-a fost încredințată.
Ai căpetenii lângă tine,
Iar tot poporul – vezi prea bine –
Supus, în jurul tău, îl ai
Și vrea, porunci, ca să îi dai.”
Selectat acum:
1 Cronici 28: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
1 Cronici 28
28
David înfățișează pe Solomon
1Când, la Ierusalim, a stat
David, la sine, i-a chemat
Pe toți bărbați-acei cari
Erau, în Israel, mai mari,
Pe cei ce-au fost aleși să fie
Drept capi puși peste seminție,
Pe-aceia care cârmuiau
Cetele care se aflau
În slujbă lângă împărat,
Pe toți cei care s-au aflat
Drept capi ai cetelor făcute
Din mii de oameni și din sute,
Pe cei care-au supravegheat
Averile de la palat,
Turmele împăratului,
Precum și pe feciorii lui,
Pe dregătorii săi cei mari,
Pe-ai lui viteji și pe cei cari,
Voinici, s-au dovedit să fie.
2Când au venit, la-mpărăție,
David, din jilț, s-a ridicat
Și-n fața lor, a cuvântat.
„Mă ascultați dar, fraților,
Precum și-al meu întreg popor!
Aveam de gând să construiesc
O casă-n cari să găzduiesc
Acel chivot al Domnului,
Unde e legământul Lui.
Această casă-n planul meu,
Voiam ca pentru Dumnezeu –
De-asemeni – să o fi făcut,
Ca să o aibă așternut
Pentru picioare. Când voiam
S-o-nalț și când mă pregăteam,
3Domnul, în ăst fel, mi-a vorbit:
„Să nu te-apuci de construit
O casă pentru al Meu Nume,
Pentru că tu, în astă lume,
Mult sânge ai vărsat; și-apoi,
Tu ești un om pentru război.”
4Iată că Domnul Cel pe care,
Israel, Dumnezeu, Îl are,
Din a mea casă m-a luat
Ca să mă facă împărat
Peste întregul Israel,
În vecii vecilor, căci El,
Drept cap, pe Iuda, l-a ales;
Apoi, pe mine m-a cules
Din casă de la al meu tată –
Căci ea, în Iuda, e aflată –
Și m-a făcut, în acest fel,
Domn peste-ntregul Israel.
5Eu, mulți feciori, am dobândit.
Doar Solomon a fost găsit,
De Domnul, de a fi luat
Și pus să fie împărat,
Peste poporul Domnului,
Precum avuse-n planul Lui.
6În urmă, Domnul mi-a vorbit:
„Pe Solomon l-am hărăzit
Să Îmi ridice-o casă-n lume
Și curți, căci l-am ales anume,
Drept fiu al Meu să fie – iată –
În timp ce Eu îi voi fi Tată.
7Astfel, a lui împărăție
Am s-o-ntăresc pentru vecie,
Dacă la fel ca azi – mereu –
Va împlini cuvântul Meu,
Făcând tot ce am rânduit,
Așa precum am poruncit.”
8Acum, în fața Domnului,
În fața adunării Lui
Și-a-ntregului Său Israel,
Poruncile ce le-a dat El,
Vă-ndemn, mereu, să le păziți,
În țară ca să stăpâniți
Și moștenire ea să fie,
Fiilor voștri, pe vecie.
Seama luați, căci Dumnezeu
Vede și-aude tot, mereu!
9Iar ție, Solomon, doresc,
Un sfat să îți mai dăruiesc:
Învață să-L cunoști, mereu,
Pe-al tatălui tău Dumnezeu.
Din inimă să Îi slujești,
Poruncile-I să le păzești
Cu suflet binevoitor,
Mereu, în fața tuturor.
Căci Domnu-i Cel cari cercetează
În inimi, și care scrutează
În ceea ce ne-nchipuim
Și-n tot ceea ce ne gândim.
Dacă tu Îl vei căuta,
Aproape, El – mereu – va sta.
O să se lase – să știi bine –
Astfel, a fi găsit de tine.
Dar dacă o să-L părăsești,
Atuncea poți să te gândești
Că lepădat vei fi, mereu,
De către-al nostru Dumnezeu.
10Acuma fiule vezi bine
Că Domnul te-a ales pe tine,
Să-I faci o casă, pe pământ,
Spre a-I sluji drept locaș sfânt.
Te întărește și lucrează,
Iar inima ține-ți-o trează!”
David dă lui Solomon tot ce strânsese pentru Templu
11David, lui Solomon, i-a dat
Chipul cum trebuie lucrat
Locașul sfânt: prispele lui,
Clădirile locașului,
Odăile ce-s folosite
Drept visterii, cele menite
A fi de sus, a tuturor
Celor aflate-n interior,
Precum și-odăile în care
E scaunul de îndurare.
12I-a mai dat planul ce-l avea
În gând, în ceea ce privea
Curțile Casei Domnului,
Cu visteria Casei Lui
Și visteriile pe care,
Locașul sfânt, numai, le are.
13I-a mai dat planul ce-l avea,
Care, pe preoți, îi privea,
Pe oamenii de neam Levit,
Precum și tot ce-a trebuit
La slujba Casei Domnului,
Și-uneltele din casa Lui.
14I-a dat chipul uneltelor –
Precum și greutatea lor –
Care, din aur, se făceau
Și pentru slujbă trebuiau.
I-a dat chipul uneltelor –
Precum și greutatea lor –
Ce din argint se făureau
Și pentru slujbă trebuiau.
15I-a dat chipul sfeșnicelor –
Precum și greutatea lor –
Care, din aur, se făceau,
Cu candelele ce erau
Pe-acele sfeșnice-așezate
Și cari, din aur, sunt lucrate.
I-a dat chipul sfeșnicelor –
Precum și greutatea lor –
Cari, din argint, se făureau
Cu candelele ce erau
Pe-acele sfeșnice-așezate,
Fiind doar din argint lucrate.
I-a dat chipul sfeșnicelor –
Și întrebuințarea lor –
Așa precum erau gândite,
La slujbele deosebite.
16I-a dat și chipul meselor –
Precum și greutatea lor –
Care, din aur, se făceau
Și care se-ntrebuințau
Doar pentru pâinea Domnului,
Spre punere-naintea Lui.
I-a dat și chipul meselor –
Precum și greutatea lor –
Cari, din argint, se făureau
Și pentru slujbe foloseau.
17I-a dat chipul furcuțelor,
Lighenelor și ceștilor
Care, din aur, s-au lucrat.
De-asemenea, el i-a mai dat
Apoi, chipul potirelor –
Precum și greutatea lor –
Care, din aur, se făceau
Și pentru slujbă foloseau.
I-a dat chipul potirelor –
Precum și greutatea lor –
Cari, din argint, se făureau
Și pentru slujbă foloseau.
18I-a dat chipul altarului –
Precum și greutatea lui –
Care, din aur, se vădea
Și la tămâie folosea.
I-a dat și chipul cel pe care
Carul cu heruvimi îl are.
Din aur, el era făcut,
Iar heruvimii au avut
Aripi întinse și-nveleau
Chivotul peste cari ședeau.
19Apoi, când David a sfârșit,
În felu-acesta a vorbit:
„Tot ceea ce ți-am arătat,
Să știi că Dumnezeu mi-a dat.
Deci toate câte le-ai văzut,
Mi s-au făcut de cunoscut
Mie, din partea Domnului,
Care le-a scris cu mâna Lui.”
20David a mai adăugat:
„Te întărește, ne-ncetat!
Ai grijă dar: te-mbărbătează
Necontenit și-apoi lucrează!
Nicicând, teamă, nu arăta
Și nici nu te înspăimânta,
Căci Domnul Dumnezeul meu,
Cu tine fi-va, tot mereu.
Încredințat să fii că El
Nu te va părăsi defel,
Până când ai să isprăvești,
Casa, ca să I-o construiești
Și toate lucrurile care,
În slujba ei, Casa le are.
21Ai cetele preoților,
Precum și-ale Leviților,
Spre-a face slujbele pe care
Casa lui Dumnezeu le are.
Ai și mulți oameni iscusiți
Și pricepuți, ce-s potriviți
Pentru-a-mplini lucrarea dată,
Care ți-a fost încredințată.
Ai căpetenii lângă tine,
Iar tot poporul – vezi prea bine –
Supus, în jurul tău, îl ai
Și vrea, porunci, ca să îi dai.”
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca