În felu-acesta, ne-ncetat,
Mărturisirea ce s-a dat,
Despre Hristos, este zidită
Și-n al vost’ mijloc, întărită.
Așa că, după cum vedeți,
Voi, nici o lipsă, nu aveți,
De nici un fel de dar, când stați
Și, pe Hristos, Îl așteptați.
Să știți că El, pân’ la sfârșit,
Vă întărește, negreșit,
Ca fără vină să fiți voi,
Când se va-ntoarce înapoi,
Din slăvile cerești – de sus –
Al nostru Domn, Hristos Iisus.
Căci credincios este, mereu,
Al nostru Tată – Dumnezeu –
Acela care v-a chemat
La părtășie, necurmat,
Cu Fiul Său Hristos Iisus,
Al nostru Domn. Mereu v-am spus,
Și vă îndemn, din nou anume,
Ca pentru-al lui Iisus Sfânt Nume,
S-aveți un fel doar, de vorbire.
Nu vă lăsați conduși de fire,
Și nu lăsați ca între voi
Să fie dezbinări apoi;
Ci vreau să învățați să fiți,
În gând și-n simț, mereu uniți.
Căci, fraților, eu știu apoi,
De la ai Cloei, că la voi,
Mai multe certuri s-au iscat.
Vă înștiințez că am aflat
Că unii au tot spus, mereu,
Că „al lui Pavel doar, sunt eu!”,
Iar alții, dintre cei de-acolo,
Pretind că sunt „ai lui Apolo!”,
Sau „ai lui Chifa!”; alți-au spus
Că sunt „ai lui Hristos Iisus!”.