Tot ce s-a petrecut apoi,
Este o pildă, pentru noi,
Ca să nu ne mai dea prin gând,
Să vrem ce-au poftit ei, nicicând.
La idoli, să nu vă-nchinați –
Ca unii dintre ei – dragi frați.
Cum știți prea bine, că s-a zis
Și, în Scripturi, se află scris,
„Poporu-acesta a șezut
Și a mâncat și a băut;
Apoi, în urmă, s-a sculat
Și a-nceput de a jucat.”
Să nu curvim, cum ați văzut,
Că unii din ei au făcut,
Așa încât au fost loviți
Și au ajuns ca nimiciți –
Dintre ai lui Israel fii –
La douăzeci și trei de mii,
Să fie, într-o zi apoi.
Să nu-ncercăm, acum, și noi,
Pe Domnul, să Îl ispitim,
Căci nimiciți avem să fim.
Unii din ei L-au ispitit,
Iar El, prin șerpi, i-a prăpădit.
Să nu cârtiți, cum ați văzut,
Că unii din ei au făcut,
Când Domnul, cu Nimicitorul,
Și-a curățat, apoi, poporul.
Tot ceea ce s-a întâmplat,
Ca pildă, ne-a fost nouă, dat.
Totul s-a scris ca, pentru noi,
Învățături să fie-apoi,
Iar peste ele, a venit,
Acum, al veacului sfârșit.
Așadar, cel care gândește
Că în picioare se găsește,
Atent să fie, ca să vadă,
În jurul său, și să nu cadă.
Nu v-a ajuns nici o ispită,
Cari să nu fie potrivită,
După puterea omenească,
Iar Domnul o să vă ferească
Și nu va-ngădui să fiți,
Peste putință, ispitiți,
Pentru că Domnul Dumnezeu
Se-arată credincios, mereu.
Când a lăsat El, o ispită,
Alături, fost-a pregătită
Și calea de-a ieși din ea.
Putere, astfel, veți avea –
Și, totodată, și răbdare –
Ca să ieșiți din încercare.”
„De-aceea zic, dragii mei frați,
La idoli, nu vă închinați.
Felul în cari vorbesc arată
Că voi sunteți, cu judecată:
Deci, judecați singuri, ce spun,
Și-apoi, luați ce este bun.
Paharul binecuvântat –
Semnul care ne este dat –
Pe care-l binecuvântăm
De câte ori, noi îl luăm,
Nu este oare-o-mpărtășire
Cu sângele cari, peste fire,
Hristos, să curgă, l-a lăsat?
Iar pâinea care ni s-a dat
Și-o frângem, pentru fiecare,
Nu-i o împărtășire, oare,
Cu trupul lui Hristos? Apoi –
Ținând cont că-i o pâine – noi,
Cei ce, de ea, parte, avem –
Numai un singur trup suntem.
Uitați-vă la Israel
Și, după trup, gândiți, la el:
Cei ce mănâncă jertfe dar,
N-au părtășie, la altar?
Deci, ce zic eu acuma, oare?
Voi spune că un lucru care
A fost jertfit idolilor,
Ceva înseamnă, fraților?
Sau poate crede cineva,
Cum că un idol e ceva?
Ba dimpotrivă, eu gândesc
Căci Neamurile – ce jertfesc –
Jertfesc doar dracilor, mereu,
Și, nicidecum, lui Dumnezeu.
Eu nu vreau ca, împărtășiți,
Cu draci-n urmă, voi să fiți.
Vă spun, să știți, că nu puteți,
Paharul Domnului, să-l beți
Și-apoi, paharul dracilor.
Nici nu puteți sta – fraților –
La masa Domnului și-apoi,
La masa dracilor. Sau voi
Ați vrea ca-ntărâtat să fie
Al nostru Domn, la gelozie?
Mai tari, gândiți, că suntem noi,
Decât e Dumnezeu, apoi?”
„Să știți că, pe acest pământ,
Îngăduite, toate sânt.
Toate mi se îngăduiesc,
Însă, nu toate mă zidesc.
Vă rog, acum, dragii mei frați,
Ca nu cumva, să căutați,
Folosul vostru, tot mereu.
De-aceea, iată sfatul meu:
Folosul altuia-ncercați,
Necontenit, să-l căutați.
Mâncați din tot ce ați văzut
Că-i, pe piață, de vândut,
Fără, însă, a căuta,
Necontenit, a cerceta
Ceva, din pricini care vin
Din cuget, căci de el se țin.
Căci „toate cele care sânt,
Precum și-acest întreg pământ,
Sunt ale Domnului”, să știți.
Atuncea când sunteți poftiți,
La masă, de-un necredincios –
Și mergeți – eu vă rog frumos,
Ca să luați bine aminte,
Căci ce vă pune înainte,
Va trebui ca să mâncați,
Fără ca voi să cercetați
Ceva, din pricini care vin
Din cuget, și de el doar, țin.
Atunci când, întâmpla-se-va,
Ca să vă spună cineva,
Că, „Pentru idoli, e jertfit
Lucrul acesta”, negreșit,
Voi nu trebuie să luați,
Nimic, din el, ca să mâncați,
Din pricina cugetului
Și-apoi din cea a omului,
De care fost-ați înștiințați.
Vă spun, din nou, dragii mei frați,
Căci „toate cele care sânt –
Precum și-acest întreg pământ –
Sunt ale Domnului”, mereu.
Când vă vorbeam, de cuget, eu,
Nu la al vostru mă gândeam,
Ci de al altuia vorbeam.
De ce să vină cineva
Și să mă judece, cumva,
Pe mine, dacă m-a văzut
Că slobozenie am avut?
Dacă mănânc, și-am mulțumit,
De ce să fiu, de rău, vorbit,
Pentru un lucru ce-l primesc
Și pentru care mulțumesc?
Fie că beți sau că mâncați,
Ori faceți altceva, dragi frați,
Să faceți totul, tot mereu,
Spre lauda lui Dumnezeu.
Să nu fiți, prin a voastră fire,
Prilejul de păcătuire,
Aflat în calea Grecilor,
Precum și a Iudeilor,
Sau a Bisericii, pe care,
Al nostru Dumnezeu o are.
Așa cum mă silesc și eu,
Să caut nu folosul meu,
Ci doar folosul tuturor
Fiind pe plac oamenilor,
La fel, vă sfătuiesc, pe voi
Să faceți ca și mine-apoi.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
