Dacă femeia-i din bărbat,
Omul, prin ea s-a întrupat,
Și toate sunt, apoi, mereu,
Venite, de la Dumnezeu.
Vă-ntreb pe voi, dragii mei frați,
Căci singuri, vreau să judecați:
E cuviincios, ca o femeie –
Când are-a se ruga – să steie
Descoperită-n fața Lui,
Adică-n fața Domnului?
Dar firea nu vă-nvață bine,
Și nu vedeți că-i o rușine,
Pentr-un bărbat, de a avea
Păr lung, în timp ce, pentru ea –
Vorbesc, acum, despre femei –
Podoabă-i părul lung, al ei?
Căci părul ce l-a căpătat,
Ca-nvelitoare-i este dat.
Dacă iubește cineva,
Cearta cuvintelor, cumva,
Vreau ca să știe, cum, că noi
N-avem ăst obicei, și-apoi,
Biserica – de-asemenea –
N-are ăst obicei, nici ea.
Biserica lui Dumnezeu,
Nici n-o să-l aibă, vă spun eu.”
„Vă dau această-nvățătură,
Și-s trist că nu sunt în măsură
Să laud faptul că doriți
Ca, împreună, voi să fiți.
De câte ori vă adunați,
A fi mai buni, nu căutați,
Ci dimpotrivă – am văzut –
Că tot mai răi, voi v-ați făcut.
Am auzit – și rău îmi pare –
Că dacă faceți adunare,
Mereu, se iscă, mai apoi,
Doar dezbinare, între voi.
În parte, cred, cu-adevărat,
Căci chiar așa s-a întâmplat,
Pentru că trebuie, apoi,
A fi partide, între voi,
Căci doar așa, pot ca să vină
Toți cei găsiți buni, la lumină.
Când, într-un loc, vă adunați,
Nu-i cu putință să mâncați,
În tihnă, cina Domnului,
Care-i spre pomenirea Lui,
Pentru că dacă stați la masă,
Cina ce o aveți de-acasă,
Sunteți grăbiți să o luați,
Mai înaintea altor frați,
Încât, flămânzi sunt uni-apoi,
Sau beți sunt alții, dintre voi.
Dar oare, case, nu aveți,
Ca să mâncați, ori ca să beți?
Sau arătați dispreț, mereu,
Bisericii lui Dumnezeu?
Ori vreți să-i rușinați dar, voi,
Pe cei cari n-au nimic, apoi?
Și-atunci, ce vreți ca să mai zic?
Nu pot să vă mai spun nimic!
Ori laudele-mi așteptați?
Dar nu puteți fi lăudați,
Pentru că, din astă privință,
Mie îmi e, cu neputință.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
