1 Corinteni 5
5
Curvarul din Corint
1„În toate părțile, se știe,
Cum că, la voi, este curvie.
Și încă o curvie care,
Nici la păgânele popoare,
Iată, că nu se pomenește.
Știu că la voi, unul trăiește
Chiar cu femeia cea pe care,
De soață, tatăl său o are.
2Cu toate-acestea, v-ați fălit,
În loc ca să vă fi mâhnit,
Iar pe cel care s-a purtat
Așa, afară, să-l fi dat!
3Voiesc să vă mai spun apoi,
Căci chiar dacă n-am fost la voi,
În trup, cu duhul m-am aflat
Alături, și l-am judecat –
Ca și cum eu aș fi văzut –
Pe-acela care a făcut
Fapta aceea, cum v-am spus.
4În Sfântul Nume-al lui Iisus
Fiind cu toții adunați –
Și voi și duhul meu, dragi frați,
Doar prin acea putere mare,
Pe cari, al nostru Domn o are –
5Am hotărât ca, de îndat’
Omul acel să fie dat,
Satanei, ca să îl muncească
Și carnea să i-o nimicească,
Pentru ca duhul – negreșit –
Să poată a-i fi mântuit,
În ziua când, din cer, de sus,
Va reveni Domnul Iisus.”
Hristos – Mielul nostru de Paște
6„Nu-i bine cum vă lăudați.
Sau nu știți voi – dragii mei frați –
Că dramul de-aluat, din oală,
Dospește-ntreaga plămădeală?
7Deci trebuie ca, măturat,
Să fie vechiul aluat,
Ca astfel – fără îndoială –
Să fiți o nouă plămădeală –
Așa precum v-ați arătat –
În care nu e aluat,
Căci al nost’ Paște, negreșit –
Hristosul deci – a fost jertfit.
8Acuma, trebuie să știm
Ca praznicul să-l prăznuim,
Nu cu acel vechi aluat,
Sau cu acel amestecat
Cu răutăți și viclenie,
Ci cu azimi de curăție
Și doar de adevăr, mereu –
Acesta este sfatul meu.”
Creștinii și curvarii
9„V-am scris dar, în scrisoarea mea,
Că legătură, nimenea
Să n-aibă cu aceia cari
Se dovedesc a fi curvari.
10Prin felu-n care i-ați ales,
Eu cred că nu m-ați înțeles.
N-am zis de-acei curvari, pe care,
În ea, lumea aceasta-i are;
N-am zis de cei ce dovedesc
Căci după bani se lăcomesc;
De-asemenea, nu m-am gândit
La hrăpăreți, când am vorbit;
Nu m-am gândit nici la cei care
Aduc, la idoli, închinare;
Nu m-am gândit, precum că voi
Nu veți mai fi cu ei apoi,
Căci dacă-ar fi să-i părăsiți,
Ar trebui ca să ieșiți,
Din astă lume, negreșit.
11Când vă scriam, eu m-am gândit
Să n-aveți legătură dar,
Cu oamenii care – măcar
Că își zic „frați” – se dovedesc
Că sunt curvari, sau lăcomesc
La bani, sau sunt închinători
La idoli, ori defăimători,
Sau hrăpăreți, ori pot să fie
Cuprinși de patimi de beție.
Cu oamenii acești, dragi frați,
Nu trebuie nici să mâncați.
12Într-adevăr, pe cei de-afară,
Îi judec eu? Și vă-ntreb iară:
Nu trebuie să-i judecați
Pe cei ce-s, între voi, aflați?
13Pe cei de-afară, Dumnezeu
Are să-i judece, mereu.
Voi dați afară, negreșit,
Pe cel cari, rău, s-a dovedit.”
Selectat acum:
1 Corinteni 5: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
1 Corinteni 5
5
Curvarul din Corint
1„În toate părțile, se știe,
Cum că, la voi, este curvie.
Și încă o curvie care,
Nici la păgânele popoare,
Iată, că nu se pomenește.
Știu că la voi, unul trăiește
Chiar cu femeia cea pe care,
De soață, tatăl său o are.
2Cu toate-acestea, v-ați fălit,
În loc ca să vă fi mâhnit,
Iar pe cel care s-a purtat
Așa, afară, să-l fi dat!
3Voiesc să vă mai spun apoi,
Căci chiar dacă n-am fost la voi,
În trup, cu duhul m-am aflat
Alături, și l-am judecat –
Ca și cum eu aș fi văzut –
Pe-acela care a făcut
Fapta aceea, cum v-am spus.
4În Sfântul Nume-al lui Iisus
Fiind cu toții adunați –
Și voi și duhul meu, dragi frați,
Doar prin acea putere mare,
Pe cari, al nostru Domn o are –
5Am hotărât ca, de îndat’
Omul acel să fie dat,
Satanei, ca să îl muncească
Și carnea să i-o nimicească,
Pentru ca duhul – negreșit –
Să poată a-i fi mântuit,
În ziua când, din cer, de sus,
Va reveni Domnul Iisus.”
Hristos – Mielul nostru de Paște
6„Nu-i bine cum vă lăudați.
Sau nu știți voi – dragii mei frați –
Că dramul de-aluat, din oală,
Dospește-ntreaga plămădeală?
7Deci trebuie ca, măturat,
Să fie vechiul aluat,
Ca astfel – fără îndoială –
Să fiți o nouă plămădeală –
Așa precum v-ați arătat –
În care nu e aluat,
Căci al nost’ Paște, negreșit –
Hristosul deci – a fost jertfit.
8Acuma, trebuie să știm
Ca praznicul să-l prăznuim,
Nu cu acel vechi aluat,
Sau cu acel amestecat
Cu răutăți și viclenie,
Ci cu azimi de curăție
Și doar de adevăr, mereu –
Acesta este sfatul meu.”
Creștinii și curvarii
9„V-am scris dar, în scrisoarea mea,
Că legătură, nimenea
Să n-aibă cu aceia cari
Se dovedesc a fi curvari.
10Prin felu-n care i-ați ales,
Eu cred că nu m-ați înțeles.
N-am zis de-acei curvari, pe care,
În ea, lumea aceasta-i are;
N-am zis de cei ce dovedesc
Căci după bani se lăcomesc;
De-asemenea, nu m-am gândit
La hrăpăreți, când am vorbit;
Nu m-am gândit nici la cei care
Aduc, la idoli, închinare;
Nu m-am gândit, precum că voi
Nu veți mai fi cu ei apoi,
Căci dacă-ar fi să-i părăsiți,
Ar trebui ca să ieșiți,
Din astă lume, negreșit.
11Când vă scriam, eu m-am gândit
Să n-aveți legătură dar,
Cu oamenii care – măcar
Că își zic „frați” – se dovedesc
Că sunt curvari, sau lăcomesc
La bani, sau sunt închinători
La idoli, ori defăimători,
Sau hrăpăreți, ori pot să fie
Cuprinși de patimi de beție.
Cu oamenii acești, dragi frați,
Nu trebuie nici să mâncați.
12Într-adevăr, pe cei de-afară,
Îi judec eu? Și vă-ntreb iară:
Nu trebuie să-i judecați
Pe cei ce-s, între voi, aflați?
13Pe cei de-afară, Dumnezeu
Are să-i judece, mereu.
Voi dați afară, negreșit,
Pe cel cari, rău, s-a dovedit.”
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca