V-am scris aceasta, ca să știți
Cu toți, și-ncredințați să fiți
Că dacă-n Fiul Domnului,
Voi credeți – în Numele Lui –
Viață în veci, ați dobândit.
Noi, îndrăzneală, am primit,
La Dumnezeu. În ce stă ea?
În faptul că dacă vom vrea,
Să cerem, ceva, Domnului –
Dacă este pe voia Lui –
El ne ascultă. Dacă știm
Că, ascultare, noi găsim,
La El, oricând, orice I-am cere,
Vom ști că ne stă în putere
Să dobândim ce L-am rugat,
Căci ce-am cerut, ne va fi dat.
Dacă îl vede cineva,
Pe-un frate, c-a greșit, cumva,
Păcătuind – și-acel păcat
Nu-i către moarte îndreptat –
Rugi facă, pentru frate’ său,
Spre-a îndrepta lucrul cel rău.
Dacă așa va proceda,
Dumnezeu, viața, îi va da,
Pentru cel care s-a rugat,
Cari n-a făcut nici un păcat.
Dar este și-un păcat mai mare
Ce merge pe-a morții cărare.
Pentru cel care o să poarte
Acel păcat ce duce-n moarte,
Nu îi voi spune, nimănui,
Ca să se roage, Domnului.
Vă fac dar, o mărturisire,
Că orișice nelegiuire
Este păcat. Dar între ele –
Între păcatele acele –
Exist-un altfel de păcat
Ce nu-i, spre moarte, îndreptat.
Nouă ne este cunoscut,
Cum că oricine e născut,
Din Domnul, nu păcătuiește;
Pe omu-acela îl păzește
Cel cari, din Domnul, S-a-ntrupat.
De-aceea, el e apărat
Și-ntotdeauna, va învinge,
Căci cel rău nu îl poate-atinge.
Știm că, din Dumnezeu, suntem,
Și de asemenea, vedem
Cum toată lumea a ajuns,
În hăul cel de nepătruns,
Al celui rău, în care, iată,
Acuma, zace îngropată.
Noi știm că Fiul Domnului
S-a pogorât din cerul Lui,
Iar când, la noi, El a venit,
Pricepere ne-a dăruit
Și, să-L cunoaștem, ne-a-nvățat,
Pe Cel cari e adevărat.
Acum, noi ne aflăm în El:
Suntem cu toții, în Acel
Care-i adevărat, de sus,
Adică, în Hristos Iisus –
În Fiul care-i Dumnezeu
Și-i viață veșnică, mereu.
Deci copilașilor, vegheați!
De idoli, să vă depărtați,
Acum, în anii care vin,
Și până la sfârșit. Amin.”