Ilie, la Ahab, s-a dus
Apoi, și în ăst fel, i-a spus:
„Du-te de grabă, dacă vrei
Ca să mănânci și ca să bei,
Căci se aude-n depărtare
Vuiet de ploaie, foarte mare.”
Ahab, atuncea, a plecat
De a băut și a mâncat.
Ilie a plecat și el,
Pe vârful muntelui Carmel,
Unde apoi a-ngenunchiat.
Cu fața-ntre genunchi a stat,
Rugându-se Celui de Sus,
Iar slujitorului i-a spus:
„Pe creastă, iute, suie-te
Și către mare, uită-te!”
Sluga a mers și a privit,
Iar când s-a-ntors, a glăsuit:
„Iată, nimic nu am văzut!”
De șapte ori, el i-a cerut
Slugii, să facă în ăst fel.
A șaptea oară, omu-acel,
Când s-a întors, a glăsuit:
„Acum, un nor mic am zărit,
Cum se înalță dinspre mare
Și cât o palmă de om pare.”
Ilie zise: „Te grăbește
Și pe Ahab, tu îl vestește
Să-nhame caii chiar acum,
Și să pornească-apoi la drum,
Până când nu va fi oprit
De ploaia ce va fi venit.”
Câteva clipe a durat,
Până când s-a întunecat
Cerul, de norii ce-au venit,
Și-o mare ploaie a pornit
Să-și verse apa, pe pământ,
Împinsă de-un puternic vânt.
Ahab plecă cu-ale lui care,
Spre Izreel, în graba mare.
Și mâna Domnului, de-ndat’,
Peste Ilie s-a lăsat,
Iar el s-a-ncins și a fugit
Încât, în față a ieșit
La împărat, tocmai când el
Voia să intre-n Izreel.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
