1 Împărați 4:29-34

Lui Solomon i-a dat mereu, Înțelepciune, Dumnezeu. Pricepere i-a dăruit Și cunoștințe, negreșit, Precum era nisipul mării, Veghind, mereu, asupra țării. De Solomon, se poate spune Că întrecea-n înțelepciune, Înțelepciunea cea pe care Țara Egiptului o are, Precum și-a celor ce-au trăit În țările din Răsărit. Înțelepciunea ce-o vădea, N-o mai avuse nimenea: Nici Heman, Darda sau Calcol – Cari fost-au fiii lui Mahol – Și nici Etan chiar – cel vestit – Cel ce fusese Ezrahit. De faima împăratului, Și țările din jurul lui Aflară și s-au minunat. Cât Solomon fost-a-mpărat, Trei mii de pilde a rostit. Cântări a mai alcătuit Și multe-n număr se vădeau, Căci ele-o mie cinci erau. Despre copaci, multe-a vorbit Și astfel el a amintit Despre Liban și cedri lui, Pân’ la isopul zidului. A mai vorbit, plin de-ncântare, De peștii care sunt în mare, De dobitoacele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Despre-ale lumii zburătoare, Precum și despre târâtoare. Oameni de peste tot veneau Să-l vadă, pentru că voiau S-audă ce anume spune, Din marea lui înțelepciune. În toată lumea se vorbea De-nțelepciunea ce-o avea.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu 1 Împărați 4:29-34