1 Petru 1
1
1„Petru, acel care e pus
Apostol, în Hristos Iisus,
Către aleșii cari trăiesc,
Printre străini, și se găsesc –
Unii, prin Pont, împrăștiați,
Alți-n Galatia aflați,
Precum și-n Capadocia,
Bitinia și Asia –
2După știința arătată,
De la-nceput, de-al nostru Tată,
Și prin acea sfințire, care,
O face Duhul, spre-ascultare,
Precum, însă, și spre stropire
A sângelui dat peste fire,
De Domnul nost’, Hristos Iisus:
Eu, har și pace, v-am adus –
Căci ele sunt neprețuite –
Și vă doresc a fi-nmulțite!
3Să fie binecuvântat
Dar, Dumnezeu, neîncetat –
El, Tatăl Domnului Iisus –
Cel care, nouă, ne-a adus,
Acuma, o nădejde vie,
Prin marea Sa mărinimie –
Față de noi – căci ne-a născut
Din nou, prin ceea ce-a făcut,
Când, pe Hristos, L-a înviat
Dintre cei morți. Astfel, ne-a dat,
4O moștenire sănătoasă,
Curată și nestricăcioasă,
Care nu poate, niciodată,
A se-ofili, căci e păstrată,
În ceruri, pentru voi, mereu.
5Puterea, de la Dumnezeu,
Azi, prin credință, vă păzește
Și ne-ncetat, vă ocrotește,
Căci mântuirea pregătită,
Gata-i a fi descoperită,
În vremurile de apoi,
Și-o veți putea primi și voi.
6În ea, o să vă bucurați,
Chiar dacă sunteți întristați
Pentru puțină vreme-acum,
Prin încercări, pe-al vieții drum;
7Pentru ca astă încercare,
Pentru credința voastră – care,
Mai scumpă este la vedere,
Decât e aurul ce piere
Și totuși este cercetat
Prin foc, pentru a fi curat –
Să vă aducă, drept urmare,
Laudă, slavă, cinste mare,
Când se va arăta apoi,
Iisus Hristos, pe care, voi –
8Cu toate că nu L-ați văzut –
Știu că-L iubiți și L-ați crezut;
O bucurie strălucită –
O bucurie negrăită –
Vă face să vă bucurați,
9În El, căci o să căpătați –
Ca un sfârșit pentru credință,
Deci pentru-a voastră biruință –
Când vremea o să se-mplinească,
O mântuire sufletească.
10Prorocii care au vorbit,
De harul, care, pregătit
A fost – și este, pentru voi,
Urmând să îl primiți apoi –
Din mântuirea ce s-a dat,
Au făcut țintă, ne-ncetat,
Și-au stăruit în cercetări
Și-n necurmate căutări.
11Ei cercetau, necontenit,
Să afle timpul potrivit
Și-mprejurările pe care
Duhu-n vederea Sa le are –
Pentru că-n ei sălășluia
Al lui Hristos Duh – când vestea
De suferințele pe care,
Hristos, să le îndure, are,
Și despre slava Sa cerească,
Pe care-avea s-o dobândească,
După tot ce a suferit.
12Astfel, li s-a descoperit,
Că prorocia lor de-apoi,
Nu-i pentru ei, ci pentru voi.
Ceea ce ei au prorocit,
Atunci – prin cei ce v-au vestit,
Azi Evanghelia – ați aflat,
Prin Duhul Sfânt, din cer plecat,
În care, chiar îngerii vor,
Ca să privească. Tuturor,
13Vă spun, să vă încingeți dar,
Coapsele minții voastre, iar
Nădejdea-n harul cel de sus –
În harul ce va fi adus,
Când va veni Hristos – să știți,
Ca să vi-o puneți. Voi să fiți
14Niște copii cari ascultați.
Târâți, să nu vă mai lăsați,
În poftele ce le-ați avut,
Pe vremea-n care n-ați știut.
15Fiți sfinți, precum S-a arătat
Acela care v-a chemat.
16Căci este scris: „Fiți sfinți, mereu,
Pentru că, iată, sfânt, sunt Eu.”
17Iar dacă voi Îl chemați „Tată”,
Pe Cel a cărui judecată
Se-arată fără părtinire,
Pentru întreaga omenire –
Căci fiecare-i cântărit
După ceea ce-a făptuit –
Cu frică dar, să vă purtați,
Acum, pribegi când vă aflați.
18Pe voi, nu va răscumpărat
Cu aur și argint curat –
Care, cum știți, sunt trecătoare
Și sunt lipsite de valoare –
Din felul vost’ de viețuire,
Cari l-ați avut drept moștenire,
De la părinții voști’; ci voi
19Ați fost răscumpărați apoi,
Prin sânge scump ce-a fost adus
De Domnul nost’, Hristos Iisus,
De Mielul Cel neprihănit,
Fără cusururi dovedit.
20Acesta fost-a cunoscut,
‘Nainte de-a se fi făcut
Lumea, și fost-a arătat
Acum, când s-a apropiat
Sfârșitul vremii, pentru voi
21Care, prin El, credeți apoi,
În Dumnezeu ce L-a-nviat
Din morți și, slavă, El I-a dat,
Pentru a face cu putință,
S-aveți nădejde și credință,
În Dumnezeu, neîncetat.
22Deci, voi – care v-ați curățat
Sufletul, când, prin Duhul Sfânt,
Al adevărului cuvânt,
L-ați ascultat, ca să puteți
O dragoste de frați s-aveți,
Neprefăcută – vreau să știți,
Din inimă, să vă iubiți,
Unii pe alții, cu căldură.
Să nu fie, între voi, ură,
23Căci voi, din nou, ați fost născuți,
Și nu mai sunteți dar, crescuți,
Dintr-o sămânță muritoare,
Ci din una nepieritoare
Și nesupusă putrezirii –
Așa cum, după legea firii,
Sunt toate, pe acest pământ –
Prin al lui Dumnezeu Cuvânt,
Care e viu, neîncetat,
Și-n veac rămâne neschimbat.
24Ca iarba, e orice făptură,
Iar slava ei e pe măsură:
Ca floarea ierbii se vădește.
Dar iarba, toată, se-ofilește,
Iar floarea, jos, are să-i cadă
Și nimenea n-o s-o mai vadă.
25Însă Cuvântul Domnului
Rămâne-n veacul veacului.
Și-acest Cuvânt v-a fost vestit:
Prin Evanghelie L-ați primit.”
Selectat acum:
1 Petru 1: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
1 Petru 1
1
1„Petru, acel care e pus
Apostol, în Hristos Iisus,
Către aleșii cari trăiesc,
Printre străini, și se găsesc –
Unii, prin Pont, împrăștiați,
Alți-n Galatia aflați,
Precum și-n Capadocia,
Bitinia și Asia –
2După știința arătată,
De la-nceput, de-al nostru Tată,
Și prin acea sfințire, care,
O face Duhul, spre-ascultare,
Precum, însă, și spre stropire
A sângelui dat peste fire,
De Domnul nost’, Hristos Iisus:
Eu, har și pace, v-am adus –
Căci ele sunt neprețuite –
Și vă doresc a fi-nmulțite!
3Să fie binecuvântat
Dar, Dumnezeu, neîncetat –
El, Tatăl Domnului Iisus –
Cel care, nouă, ne-a adus,
Acuma, o nădejde vie,
Prin marea Sa mărinimie –
Față de noi – căci ne-a născut
Din nou, prin ceea ce-a făcut,
Când, pe Hristos, L-a înviat
Dintre cei morți. Astfel, ne-a dat,
4O moștenire sănătoasă,
Curată și nestricăcioasă,
Care nu poate, niciodată,
A se-ofili, căci e păstrată,
În ceruri, pentru voi, mereu.
5Puterea, de la Dumnezeu,
Azi, prin credință, vă păzește
Și ne-ncetat, vă ocrotește,
Căci mântuirea pregătită,
Gata-i a fi descoperită,
În vremurile de apoi,
Și-o veți putea primi și voi.
6În ea, o să vă bucurați,
Chiar dacă sunteți întristați
Pentru puțină vreme-acum,
Prin încercări, pe-al vieții drum;
7Pentru ca astă încercare,
Pentru credința voastră – care,
Mai scumpă este la vedere,
Decât e aurul ce piere
Și totuși este cercetat
Prin foc, pentru a fi curat –
Să vă aducă, drept urmare,
Laudă, slavă, cinste mare,
Când se va arăta apoi,
Iisus Hristos, pe care, voi –
8Cu toate că nu L-ați văzut –
Știu că-L iubiți și L-ați crezut;
O bucurie strălucită –
O bucurie negrăită –
Vă face să vă bucurați,
9În El, căci o să căpătați –
Ca un sfârșit pentru credință,
Deci pentru-a voastră biruință –
Când vremea o să se-mplinească,
O mântuire sufletească.
10Prorocii care au vorbit,
De harul, care, pregătit
A fost – și este, pentru voi,
Urmând să îl primiți apoi –
Din mântuirea ce s-a dat,
Au făcut țintă, ne-ncetat,
Și-au stăruit în cercetări
Și-n necurmate căutări.
11Ei cercetau, necontenit,
Să afle timpul potrivit
Și-mprejurările pe care
Duhu-n vederea Sa le are –
Pentru că-n ei sălășluia
Al lui Hristos Duh – când vestea
De suferințele pe care,
Hristos, să le îndure, are,
Și despre slava Sa cerească,
Pe care-avea s-o dobândească,
După tot ce a suferit.
12Astfel, li s-a descoperit,
Că prorocia lor de-apoi,
Nu-i pentru ei, ci pentru voi.
Ceea ce ei au prorocit,
Atunci – prin cei ce v-au vestit,
Azi Evanghelia – ați aflat,
Prin Duhul Sfânt, din cer plecat,
În care, chiar îngerii vor,
Ca să privească. Tuturor,
13Vă spun, să vă încingeți dar,
Coapsele minții voastre, iar
Nădejdea-n harul cel de sus –
În harul ce va fi adus,
Când va veni Hristos – să știți,
Ca să vi-o puneți. Voi să fiți
14Niște copii cari ascultați.
Târâți, să nu vă mai lăsați,
În poftele ce le-ați avut,
Pe vremea-n care n-ați știut.
15Fiți sfinți, precum S-a arătat
Acela care v-a chemat.
16Căci este scris: „Fiți sfinți, mereu,
Pentru că, iată, sfânt, sunt Eu.”
17Iar dacă voi Îl chemați „Tată”,
Pe Cel a cărui judecată
Se-arată fără părtinire,
Pentru întreaga omenire –
Căci fiecare-i cântărit
După ceea ce-a făptuit –
Cu frică dar, să vă purtați,
Acum, pribegi când vă aflați.
18Pe voi, nu va răscumpărat
Cu aur și argint curat –
Care, cum știți, sunt trecătoare
Și sunt lipsite de valoare –
Din felul vost’ de viețuire,
Cari l-ați avut drept moștenire,
De la părinții voști’; ci voi
19Ați fost răscumpărați apoi,
Prin sânge scump ce-a fost adus
De Domnul nost’, Hristos Iisus,
De Mielul Cel neprihănit,
Fără cusururi dovedit.
20Acesta fost-a cunoscut,
‘Nainte de-a se fi făcut
Lumea, și fost-a arătat
Acum, când s-a apropiat
Sfârșitul vremii, pentru voi
21Care, prin El, credeți apoi,
În Dumnezeu ce L-a-nviat
Din morți și, slavă, El I-a dat,
Pentru a face cu putință,
S-aveți nădejde și credință,
În Dumnezeu, neîncetat.
22Deci, voi – care v-ați curățat
Sufletul, când, prin Duhul Sfânt,
Al adevărului cuvânt,
L-ați ascultat, ca să puteți
O dragoste de frați s-aveți,
Neprefăcută – vreau să știți,
Din inimă, să vă iubiți,
Unii pe alții, cu căldură.
Să nu fie, între voi, ură,
23Căci voi, din nou, ați fost născuți,
Și nu mai sunteți dar, crescuți,
Dintr-o sămânță muritoare,
Ci din una nepieritoare
Și nesupusă putrezirii –
Așa cum, după legea firii,
Sunt toate, pe acest pământ –
Prin al lui Dumnezeu Cuvânt,
Care e viu, neîncetat,
Și-n veac rămâne neschimbat.
24Ca iarba, e orice făptură,
Iar slava ei e pe măsură:
Ca floarea ierbii se vădește.
Dar iarba, toată, se-ofilește,
Iar floarea, jos, are să-i cadă
Și nimenea n-o s-o mai vadă.
25Însă Cuvântul Domnului
Rămâne-n veacul veacului.
Și-acest Cuvânt v-a fost vestit:
Prin Evanghelie L-ați primit.”
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca