„Prezbiterilor, le vorbesc,
Căci vreau ca să îi sfătuiesc,
Pentru că eu, prezbiter sânt –
Martor al lui Hristos Cel Sfânt –
La tot ceea ce-a pătimit,
Și care, parte, am primit,
La slava Lui neprețuită
Care va fi descoperită:
Neîncetat, voiesc să știți,
Ca turma să o păstoriți –
Turma lui Dumnezeu – căci iată,
Sub paza voastră-i așezată;
Nu pentru că siliți sunteți,
Ci voie bună să aveți,
În lucrul vostru, tot mereu,
Precum voiește Dumnezeu.
Nu pentru un câștig mârșav –
Căci asta ar fi foarte grav –
Să vă luptați, ci munciți bine,
Cu lepădare dar, de sine.
Nu ca și cum v-ați fi făcut
Stăpâni, pe cei ce v-au căzut
La împărțeală, ci să știți,
Ca pildă, turmei, să îi fiți.
Astfel, când marele Păstor
O să se-arete, tuturor –
Pe frunte – are să vă pună,
Atunci, a slavei Lui, cunună,
Care, eternă, se vădește,
Căci nicicând, nu se ofilește.
La fel și voi, tinerilor,
Supuși să fiți bătrânilor,
Și-n legături, voiesc să fiți,
Doar cu smerenie-mpodobiți.
Căci împotrivă-i Dumnezeu,
La toți cei mândri, dar mereu,
Celor smeriți, El le dă har.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
