1 Samuel 16
16
David uns împărat
1Domnul S-a dus la Samuel
Și îi vorbi, în acest fel:
„Oare-ai să plângi, neîncetat,
Pentru că Eu l-am lepădat
Pe Saul, de la-mpărăție?
Mult, plânsul tău o să mai ție?
Ascultă dar, al Meu îndemn:
„În corn, îți toarnă untdelemn
Și du-te la Isai, cel care
Este din Betleem. El are
Un fiu, care Îmi e pe plac
Și împărat am să îl fac,
Căci vreau ca să domnească el –
De-acuma – peste Israel.
2Dar Samuel a întrebat:
„Cum să mă duc? Căci imediat,
Când Saul, știre, va avea,
Despre-al meu drum, pe urma mea
Are să meargă și, ucis,
Am să fiu eu.” Domnul a zis:
„Să iei cu tine un vițel
Și să răspunzi, în acest fel:
„Mă duc în fața Domnului,
Căci vreau, o jertfă, să-I dau Lui.”
3Când pe Isai îl întâlnești,
La jertfă, vreau să îl poftești.
Am să-ți arăt – atuncea – Eu,
Care va fi alesul Meu.
Să faci precum am să te-ndemn
Și să îl ungi cu untdelemn.”
4Îndată, Samuel s-a dus
Și a făcut ce i s-a spus.
Atunci când s-a apropiat
De Betleem, întâmpinat
A fost de toți bătrânii care,
Locuitori, cetatea-i are.
Înspăimântați, la el s-au dus,
S-au închinat și-apoi au spus:
„Vorbește dar, ce fel de știre
Ne-aduce-acum, a ta venire?
Este de bine, sau de rău?”
5El a răspuns, la rândul său:
„Da! Iată că eu vin la voi,
Căci vreau ca să aduc apoi,
O jertfă-n cinstea Domnului.
Veniți și voi în fața Lui,
La jertfa pe cari – astăzi – vreau,
Lui Dumnezeu ca să o dau.”
Și pe Isai, el l-a poftit –
Dar mai ‘nainte la sfințit
Pe el și pe feciorii lui –
La jertfa dată Domnului.
6Isai, cu ai săi fii, s-a dus,
Așa cum Samuel le-a spus.
Isai, în casă, a intrat –
Fiind de-ai săi feciori urmat –
Iar Samuel, când l-a zărit
Pe Eliab, s-a și gândit:
„Acesta-i unsul Domnului.
El este împăratul Lui.”
7Domnul i-a zis lui Samuel:
„De ce privești așa, la el?
Nu te uita la-nfățișare,
Nici la statura ce o are,
Pentru că Eu l-am lepădat
Și nu va fi el, împărat.
Domnul, la inimă, privește
Și nu la ceea ce izbește –
Mai întâi – ochiul omului.”
8Isai, pe un alt fiu al lui,
Să vină-n față l-a chemat.
Feciorul care a intrat,
A fost, Aminadab, numit,
Iar Samuel, când l-a zărit,
A zis îndată: „Nici el nu-i.
Nu e alesul Domnului.”
9Isai, pe Șama, l-a chemat,
Iar Samuel a cuvântat:
„Nici el nu e alesul Lui,
Căci nu-i pe placul Domnului.”
10Isai trecut-a, în ăst fel,
Prin față, pe la Samuel,
Pe șapte dintre fiii lui,
Însă pe placul Domnului,
Nici unul nu a fost aflat.
11Când Samuel a întrebat:
„Aceștia sunt toți ai tăi fii?”,
Isai răspunse: „Nu. Să știi
Că încă un fecior am eu –
Cel mic – pe care, tot mereu,
Cu oile doar l-am trimis.”
Atuncea Samuel a zis:
„Trimite-ndată după el,
Să-l văd și eu, pe fiu-acel,
Pentru că nu vom sta la masă
Până sosește el, acasă.”
12Isai trimise după el.
Bălai era copilu-acel;
Față frumoasă el avea
Și ochi frumoși, de-asemenea.
Domnul i-a zis lui Samuel:
„Unge-l acum, pentru că el
Este alesul Domnului.”
13Cu untdelemn, din cornul lui,
S-a dus, îndată, Samuel,
Să-l ungă pe băiatu-acel.
La uns, atuncea, pe fecior,
Acolo-n văzul fraților.
În urmă, Duhul Domnului
S-a așezat asupra lui
Și de atuncea – negreșit –
Și-n alte zile a venit
Duhul, peste băiatu-acel,
Ca să Se-așeze peste el,
Spre-a-l întări, necontenit.
David, feciorul s-a numit.
Când Samuel a terminat
Lucrul ce îi fusese dat
De Dumnezeu, s-a-ntors apoi,
Și-a mers la Rama, înapoi.
David cântă din harpă lui Saul
14Duhul lui Dumnezeu, de-ndat,
De Saul S-a îndepărtat
Și un duh rău, asupra lui,
Veni din partea Domnului.
Duhul acest – necontenit –
L-a apăsat și l-a muncit,
15Iar slujitorii lui i-au spus:
„De către duhul rău, de sus –
Trimis de Domnul Dumnezeu –
Muncit ești Saule, mereu.
16Dă-ne poruncă și plecăm
Îndată, să îți căutăm
Un om, care, din harfă, știe
Să cânte. Când are să vie
Duhul cel rău asupra ta,
Omul acela va cânta
Din harfă și-astfel, imediat,
Te vei simți mai ușurat.”
17Saul a spus: „Bine! Plecați
Și peste tot să-mi căutați,
Un om, care să cânte bine,
Și-apoi aduceți-l la mine!”
18Un slujitor a cuvântat:
„Eu cred că omul căutat,
Îmi este bine cunoscut.
Știe să cânte. L-am văzut
Că este tânăr și voinic.
Este războinic. Ce să zic?
Vorbește bine și frumos;
La chip, el este arătos
Și-apoi să știi că Dumnezeu
Îl însoțește, tot mereu.
El este fiul cel pe care,
Isai – din Betleem – îl are.”
19Saul, îndată, a trimis,
Slugi la Isai, prin care-a zis:
„Cheamă-l pe David – te grăbește –
Pe cel ce oile păzește,
Și-apoi îndată de cum vine,
Te rog să îl trimiți, la mine!”
20Isai – atuncea – a făcut
Așa precum i s-a cerut.
Pe un măgar a încărcat,
Pâine apoi și-a așezat
Un ied, precum și-un burduf plin
Care a fost umplut, cu vin.
David, pe toate, le-a luat
Și-apoi la Saul a plecat.
21De Saul, când a fost văzut,
David – pe loc – a fost plăcut
Și-o slujbă i s-a-ncredințat:
Aceea de a fi purtat
Armele împăratului.
22Un slujitor – la tatăl lui –
Saul în grabă a trimis,
Care, în acest fel, a zis:
„Te roagă înălțimea-sa,
Acum, pe David a-l lăsa,
În slujba lui, căci a primit
Trecere-n față-i, negreșit.”
23Atunci când duhul rău venea –
Când Dumnezeu îl trimitea –
Și Saul era greu muncit,
David lua harfa, grăbit,
Se așeza în fața lui,
Cântându-i împăratului,
Un cântec blând, liniștitor,
Până când răsufla ușor,
Căci duhul rău îl părăsea
Și iarăși, liniște avea.
Selectat acum:
1 Samuel 16: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
1 Samuel 16
16
David uns împărat
1Domnul S-a dus la Samuel
Și îi vorbi, în acest fel:
„Oare-ai să plângi, neîncetat,
Pentru că Eu l-am lepădat
Pe Saul, de la-mpărăție?
Mult, plânsul tău o să mai ție?
Ascultă dar, al Meu îndemn:
„În corn, îți toarnă untdelemn
Și du-te la Isai, cel care
Este din Betleem. El are
Un fiu, care Îmi e pe plac
Și împărat am să îl fac,
Căci vreau ca să domnească el –
De-acuma – peste Israel.
2Dar Samuel a întrebat:
„Cum să mă duc? Căci imediat,
Când Saul, știre, va avea,
Despre-al meu drum, pe urma mea
Are să meargă și, ucis,
Am să fiu eu.” Domnul a zis:
„Să iei cu tine un vițel
Și să răspunzi, în acest fel:
„Mă duc în fața Domnului,
Căci vreau, o jertfă, să-I dau Lui.”
3Când pe Isai îl întâlnești,
La jertfă, vreau să îl poftești.
Am să-ți arăt – atuncea – Eu,
Care va fi alesul Meu.
Să faci precum am să te-ndemn
Și să îl ungi cu untdelemn.”
4Îndată, Samuel s-a dus
Și a făcut ce i s-a spus.
Atunci când s-a apropiat
De Betleem, întâmpinat
A fost de toți bătrânii care,
Locuitori, cetatea-i are.
Înspăimântați, la el s-au dus,
S-au închinat și-apoi au spus:
„Vorbește dar, ce fel de știre
Ne-aduce-acum, a ta venire?
Este de bine, sau de rău?”
5El a răspuns, la rândul său:
„Da! Iată că eu vin la voi,
Căci vreau ca să aduc apoi,
O jertfă-n cinstea Domnului.
Veniți și voi în fața Lui,
La jertfa pe cari – astăzi – vreau,
Lui Dumnezeu ca să o dau.”
Și pe Isai, el l-a poftit –
Dar mai ‘nainte la sfințit
Pe el și pe feciorii lui –
La jertfa dată Domnului.
6Isai, cu ai săi fii, s-a dus,
Așa cum Samuel le-a spus.
Isai, în casă, a intrat –
Fiind de-ai săi feciori urmat –
Iar Samuel, când l-a zărit
Pe Eliab, s-a și gândit:
„Acesta-i unsul Domnului.
El este împăratul Lui.”
7Domnul i-a zis lui Samuel:
„De ce privești așa, la el?
Nu te uita la-nfățișare,
Nici la statura ce o are,
Pentru că Eu l-am lepădat
Și nu va fi el, împărat.
Domnul, la inimă, privește
Și nu la ceea ce izbește –
Mai întâi – ochiul omului.”
8Isai, pe un alt fiu al lui,
Să vină-n față l-a chemat.
Feciorul care a intrat,
A fost, Aminadab, numit,
Iar Samuel, când l-a zărit,
A zis îndată: „Nici el nu-i.
Nu e alesul Domnului.”
9Isai, pe Șama, l-a chemat,
Iar Samuel a cuvântat:
„Nici el nu e alesul Lui,
Căci nu-i pe placul Domnului.”
10Isai trecut-a, în ăst fel,
Prin față, pe la Samuel,
Pe șapte dintre fiii lui,
Însă pe placul Domnului,
Nici unul nu a fost aflat.
11Când Samuel a întrebat:
„Aceștia sunt toți ai tăi fii?”,
Isai răspunse: „Nu. Să știi
Că încă un fecior am eu –
Cel mic – pe care, tot mereu,
Cu oile doar l-am trimis.”
Atuncea Samuel a zis:
„Trimite-ndată după el,
Să-l văd și eu, pe fiu-acel,
Pentru că nu vom sta la masă
Până sosește el, acasă.”
12Isai trimise după el.
Bălai era copilu-acel;
Față frumoasă el avea
Și ochi frumoși, de-asemenea.
Domnul i-a zis lui Samuel:
„Unge-l acum, pentru că el
Este alesul Domnului.”
13Cu untdelemn, din cornul lui,
S-a dus, îndată, Samuel,
Să-l ungă pe băiatu-acel.
La uns, atuncea, pe fecior,
Acolo-n văzul fraților.
În urmă, Duhul Domnului
S-a așezat asupra lui
Și de atuncea – negreșit –
Și-n alte zile a venit
Duhul, peste băiatu-acel,
Ca să Se-așeze peste el,
Spre-a-l întări, necontenit.
David, feciorul s-a numit.
Când Samuel a terminat
Lucrul ce îi fusese dat
De Dumnezeu, s-a-ntors apoi,
Și-a mers la Rama, înapoi.
David cântă din harpă lui Saul
14Duhul lui Dumnezeu, de-ndat,
De Saul S-a îndepărtat
Și un duh rău, asupra lui,
Veni din partea Domnului.
Duhul acest – necontenit –
L-a apăsat și l-a muncit,
15Iar slujitorii lui i-au spus:
„De către duhul rău, de sus –
Trimis de Domnul Dumnezeu –
Muncit ești Saule, mereu.
16Dă-ne poruncă și plecăm
Îndată, să îți căutăm
Un om, care, din harfă, știe
Să cânte. Când are să vie
Duhul cel rău asupra ta,
Omul acela va cânta
Din harfă și-astfel, imediat,
Te vei simți mai ușurat.”
17Saul a spus: „Bine! Plecați
Și peste tot să-mi căutați,
Un om, care să cânte bine,
Și-apoi aduceți-l la mine!”
18Un slujitor a cuvântat:
„Eu cred că omul căutat,
Îmi este bine cunoscut.
Știe să cânte. L-am văzut
Că este tânăr și voinic.
Este războinic. Ce să zic?
Vorbește bine și frumos;
La chip, el este arătos
Și-apoi să știi că Dumnezeu
Îl însoțește, tot mereu.
El este fiul cel pe care,
Isai – din Betleem – îl are.”
19Saul, îndată, a trimis,
Slugi la Isai, prin care-a zis:
„Cheamă-l pe David – te grăbește –
Pe cel ce oile păzește,
Și-apoi îndată de cum vine,
Te rog să îl trimiți, la mine!”
20Isai – atuncea – a făcut
Așa precum i s-a cerut.
Pe un măgar a încărcat,
Pâine apoi și-a așezat
Un ied, precum și-un burduf plin
Care a fost umplut, cu vin.
David, pe toate, le-a luat
Și-apoi la Saul a plecat.
21De Saul, când a fost văzut,
David – pe loc – a fost plăcut
Și-o slujbă i s-a-ncredințat:
Aceea de a fi purtat
Armele împăratului.
22Un slujitor – la tatăl lui –
Saul în grabă a trimis,
Care, în acest fel, a zis:
„Te roagă înălțimea-sa,
Acum, pe David a-l lăsa,
În slujba lui, căci a primit
Trecere-n față-i, negreșit.”
23Atunci când duhul rău venea –
Când Dumnezeu îl trimitea –
Și Saul era greu muncit,
David lua harfa, grăbit,
Se așeza în fața lui,
Cântându-i împăratului,
Un cântec blând, liniștitor,
Până când răsufla ușor,
Căci duhul rău îl părăsea
Și iarăși, liniște avea.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca