1 Samuel 21
21
Fuga lui David la Nob
1David, spre Nob, s-a îndreptat,
La preotul ce s-a chemat
Ahimelec. Din depărtare,
El l-a zărit, și-n graba mare,
Preotu-n față i-a ieșit
Și plin de teamă, i-a vorbit:
„Singur venit-ai pe la mine?
De ce nu-i nimenea cu tine?”
2David, în aceste fel, a zis:
„Când împăratul m-a trimis
La tine, el mi-a poruncit:
„Veghează dar, necontenit,
Să nu mai afle nimenea,
Nimic, despre porunca mea,
Cu care te-am trimis la drum,
Sau despre ce-am vorbit acum!”
De-aceea, eu am stabilit
Un loc în care, negreșit,
Urmează să mă întâlnesc
Cu oamenii cari mă-nsoțesc.
3Acuma dar, te rog să-mi dai
Ceea ce la-ndemână ai.
Dă-mi vreo cinci pâini, sau ce găsești
Și crezi că poți să-mi dăruiești.”
4Preotu-atuncea l-a privit
Și-n felu-acesta, i-a vorbit:
„Eu nu am pâine-obișnuită,
Căci pâinea mea este sfințită.
De-aceea-ți spun: ia seama bine!
Dacă acei ce sunt cu tine –
De-mpreunarea cu femei –
Feritu-s-au, poți să o iei!”
5David i-a zis preotului:
„Nu-ți face griji, căci nimănui
Nu îi fusese-ngăduit
Lucrul acesta. Negreșit,
Noi – de trei zile – am plecat,
Și nimeni nu s-a-mpreunat –
În timpu-acesta – cu femei.
Curați sunt toți oamenii mei.
Și dacă este necurată
Fapta aceasta, atunci, iată,
Va fi sfințită, negreșit,
De către cel ce-a săvârșit
Lucrul pe care mi l-ai spus.”
6Atuncea, preotul s-a dus
Până la masa Domnului,
Și a luat, din fața Lui,
Pâinea care a fost sfințită.
Aceasta fost-a-nlocuită
Cu pâine caldă, imediat
Cum de pe masă s-a luat.
Pâinea pe care a luat-o,
Lui David, preotul i-a dat-o.
7Tocmai atuncea, se găsea
Un om, acolo. El ședea,
Închis, în fața Domnului.
În slujba împăratului,
Omul acela s-a aflat,
Fiind mai mare așezat,
Peste păstorii cei pe care,
În slujba lui, Saul îi are.
De neam, fusese Edomit
Și, Doeg, el era numit.
8David, în urmă, l-a chemat
Pe-Ahimelec și l-a-ntrebat:
„Nu ai o suliță, la tine,
Sau poate-o sabie, mai bine?
Căci ne-narmat, eu am pornit,
La drum, pentru că m-am grăbit
Să plec și să-mplinesc de-ndat’,
Porunca dată de-mpărat.”
9Preotul zise: „Iată, eu
Păstrez aici – în cortul meu –
Chiar sabia unui oștean,
Care fusese Filistean.
Îl știi prea bine – negreșit –
Căci, Goliat, el s-a numit.
Tu te-ai luptat cu el, odată,
În valea care e chemată
„A terebinților”. Știi bine
Că a căzut ucis, de tine.
Sabia este învelită
Într-un covor și e pitită
În spatele efodului.
Aici, o altă armă nu-i.
Dacă îți place și o verei,
Poți, liniștit, ca să o iei.”
David răspunse: „Foarte bine!
E potrivită, pentru mine,
Căci nu mai este – ca și ea –
O sabie asemenea.
Adu-mi-o, rogu-te, căci vreau –
Când plec – cu mine să o iau!”
David fuge la Gat, la împăratul Achiș
10David – în ziua ‘ceea chiar –
A și plecat pe drumuri iar,
Fiind, de Saul, urmărit.
În acest fel, a nimerit
La împăratul cel pe care,
Gatul, în fruntea lui, îl are.
Cel care-atunci a-mpărățit
În Gat, Achiș era numit.
11Slujbașii lui Achiș priveau,
La David, și se întrebau:
„Nu este-acesta David, oare?
Nu este el cel pentru care,
Femeile s-au adunat,
De prin cetăți, și au cântat:
„Sunt mii vrăjmașii – am văzut –
Pe care Saul i-a avut,
Dar David, zeci de mii, a prins,
Pe care-n urmă, i-a învins!”?
Nu-i el, al țării, împărat?”
12La inimă, și-a așezat
David atunci, cuvântul lor,
Iar de Achiș – cari domnitor
Era în Gat – el s-a temut
13Și drept nebun s-a prefăcut.
Multe năzdrăvănii făcea,
În fața lor, căci le zgâria,
Mereu, tăblia ușilor,
Precum și lemnul porților.
Pe barbă, bale, și-a lăsat
Să i se scurgă, ne-ncetat.
14Achiș, atunci când l-a zărit,
Slugilor sale, le-a vorbit:
„Omul acesta, am văzut
Că mințile și le-a pierdut.
Acum, de ce mi l-ați adus
Aici, și-n fața mea l-ați pus?
15Duc lipsă de nebuni? Sau voi
Vreți, martor, ca să fiu apoi,
La nebunia omului
Și la năzbâtiile lui?
Cum ați gândit că va putea
Să intre el, în casa mea?”
Selectat acum:
1 Samuel 21: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
1 Samuel 21
21
Fuga lui David la Nob
1David, spre Nob, s-a îndreptat,
La preotul ce s-a chemat
Ahimelec. Din depărtare,
El l-a zărit, și-n graba mare,
Preotu-n față i-a ieșit
Și plin de teamă, i-a vorbit:
„Singur venit-ai pe la mine?
De ce nu-i nimenea cu tine?”
2David, în aceste fel, a zis:
„Când împăratul m-a trimis
La tine, el mi-a poruncit:
„Veghează dar, necontenit,
Să nu mai afle nimenea,
Nimic, despre porunca mea,
Cu care te-am trimis la drum,
Sau despre ce-am vorbit acum!”
De-aceea, eu am stabilit
Un loc în care, negreșit,
Urmează să mă întâlnesc
Cu oamenii cari mă-nsoțesc.
3Acuma dar, te rog să-mi dai
Ceea ce la-ndemână ai.
Dă-mi vreo cinci pâini, sau ce găsești
Și crezi că poți să-mi dăruiești.”
4Preotu-atuncea l-a privit
Și-n felu-acesta, i-a vorbit:
„Eu nu am pâine-obișnuită,
Căci pâinea mea este sfințită.
De-aceea-ți spun: ia seama bine!
Dacă acei ce sunt cu tine –
De-mpreunarea cu femei –
Feritu-s-au, poți să o iei!”
5David i-a zis preotului:
„Nu-ți face griji, căci nimănui
Nu îi fusese-ngăduit
Lucrul acesta. Negreșit,
Noi – de trei zile – am plecat,
Și nimeni nu s-a-mpreunat –
În timpu-acesta – cu femei.
Curați sunt toți oamenii mei.
Și dacă este necurată
Fapta aceasta, atunci, iată,
Va fi sfințită, negreșit,
De către cel ce-a săvârșit
Lucrul pe care mi l-ai spus.”
6Atuncea, preotul s-a dus
Până la masa Domnului,
Și a luat, din fața Lui,
Pâinea care a fost sfințită.
Aceasta fost-a-nlocuită
Cu pâine caldă, imediat
Cum de pe masă s-a luat.
Pâinea pe care a luat-o,
Lui David, preotul i-a dat-o.
7Tocmai atuncea, se găsea
Un om, acolo. El ședea,
Închis, în fața Domnului.
În slujba împăratului,
Omul acela s-a aflat,
Fiind mai mare așezat,
Peste păstorii cei pe care,
În slujba lui, Saul îi are.
De neam, fusese Edomit
Și, Doeg, el era numit.
8David, în urmă, l-a chemat
Pe-Ahimelec și l-a-ntrebat:
„Nu ai o suliță, la tine,
Sau poate-o sabie, mai bine?
Căci ne-narmat, eu am pornit,
La drum, pentru că m-am grăbit
Să plec și să-mplinesc de-ndat’,
Porunca dată de-mpărat.”
9Preotul zise: „Iată, eu
Păstrez aici – în cortul meu –
Chiar sabia unui oștean,
Care fusese Filistean.
Îl știi prea bine – negreșit –
Căci, Goliat, el s-a numit.
Tu te-ai luptat cu el, odată,
În valea care e chemată
„A terebinților”. Știi bine
Că a căzut ucis, de tine.
Sabia este învelită
Într-un covor și e pitită
În spatele efodului.
Aici, o altă armă nu-i.
Dacă îți place și o verei,
Poți, liniștit, ca să o iei.”
David răspunse: „Foarte bine!
E potrivită, pentru mine,
Căci nu mai este – ca și ea –
O sabie asemenea.
Adu-mi-o, rogu-te, căci vreau –
Când plec – cu mine să o iau!”
David fuge la Gat, la împăratul Achiș
10David – în ziua ‘ceea chiar –
A și plecat pe drumuri iar,
Fiind, de Saul, urmărit.
În acest fel, a nimerit
La împăratul cel pe care,
Gatul, în fruntea lui, îl are.
Cel care-atunci a-mpărățit
În Gat, Achiș era numit.
11Slujbașii lui Achiș priveau,
La David, și se întrebau:
„Nu este-acesta David, oare?
Nu este el cel pentru care,
Femeile s-au adunat,
De prin cetăți, și au cântat:
„Sunt mii vrăjmașii – am văzut –
Pe care Saul i-a avut,
Dar David, zeci de mii, a prins,
Pe care-n urmă, i-a învins!”?
Nu-i el, al țării, împărat?”
12La inimă, și-a așezat
David atunci, cuvântul lor,
Iar de Achiș – cari domnitor
Era în Gat – el s-a temut
13Și drept nebun s-a prefăcut.
Multe năzdrăvănii făcea,
În fața lor, căci le zgâria,
Mereu, tăblia ușilor,
Precum și lemnul porților.
Pe barbă, bale, și-a lăsat
Să i se scurgă, ne-ncetat.
14Achiș, atunci când l-a zărit,
Slugilor sale, le-a vorbit:
„Omul acesta, am văzut
Că mințile și le-a pierdut.
Acum, de ce mi l-ați adus
Aici, și-n fața mea l-ați pus?
15Duc lipsă de nebuni? Sau voi
Vreți, martor, ca să fiu apoi,
La nebunia omului
Și la năzbâtiile lui?
Cum ați gândit că va putea
Să intre el, în casa mea?”
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca