Într-adevăr, am spus oricui –
Eu – prin Cuvântul Domnului,
Că, dintre cei ce s-or găsi
În viață-atunci când va sosi
Domnul, din ceruri, nimenea,
Cu nici un chip, nu va putea
S-o ia în fața celor care
Au adormit. Când Domnul are
Să se pogoare, pe pământ,
Purtat pe-aripile de vânt,
De-un strigăt, fi-va însoțit,
De-un glas de-arhanghel, negreșit,
De trâmbița lui Dumnezeu
Și, din al morților somn greu,
Îi va trezi, neîndoios,
Pe cei cari, morți, sunt, în Hristos.
Pe urma lor, venim și noi,
Cei cari vom fi rămas apoi,
În viață, și vom fi răpiți,
Toți, împreună – înfrățiți –
Ca, în văzduh, să-l așteptăm,
Pe Domnul – să-L întâmpinăm,
Când, din înalturi, o să vie,
Cu El, să fim, pentru vecie.
Cu ceea ce v-am spus, azi, eu,
Voi mângâiați-vă mereu.”