2 Cronici 12
12
Năvălirea lui Șișac
1Când Roboam s-a întărit
Ca împărat, a părăsit,
În grabă, legea cea pe care
Domnul lui Israel o are.
Poporul a făcut la fel,
Căci se luase după el.
2Când Roboam împărățea,
În Iuda – și cinci ani avea
De când ajunse împărat –
Șișac, cel care-ncoronat
Era-n Egipt, porni război.
Către Ierusalim apoi,
Cu oștile s-a îndreptat,
Căci Dumnezeu S-a mâniat
Pe-al Său popor, când se vădise
Precum că el păcătuise.
3Oamenii care-l însoțeau
Călări, șaizeci de mii erau,
Iar toate carele avute
Au fost o mie două sute.
Șișac mai fost-a sprijinit
De mulți oșteni care-au venit
Din oastea Libienilor
Precum și-a Suchienilor.
Apoi, lângă acești oșteni,
Venit-au Etiopieni.
4Toate cetățile-ntărite,
Atuncea, fost-au cucerite.
Până-n Ierusalim intrară
Oștile-acelea și-l prădară.
5Șemaia, omul Domnului,
În fața împăratului
Și-a căpitanilor pe care,
Acesta-n jurul său îi are –
Trimis de Domnul – a venit,
Și-n acest fel, a glăsuit:
„Așa vorbește Dumnezeu:
„M-ați părăsit! Acum, și Eu
Vă părăsesc! Iată ce fac:
Vă dau pe mâna lui Șișac!”
6Când aste vorbe-au auzit,
Cu toți, îndată, s-au smerit
Și-n acest fel, au cuvântat:
„Domnul e drept, cu-adevărat!”
7Când i-a văzut cum s-au smerit,
Domnul, îndată, a vorbit
Către Șemaia: „I-am văzut
Că, să se plece, au știut,
În fața Mea. De-aceea, Eu
N-am să trimit necazul greu,
Peste Ierusalim. Nu-i fac
Vreun rău, prin mâna lui Șișac.
Iată că n-am să zăbovesc
Și ajutor îi dăruiesc!
8Pe toți, supuși, am să îi fac
Ai împăratului Șișac,
Ca în acest fel, ei să știe
Ce-nseamnă să-Mi slujească Mie,
Sau celor care-s împărați,
În alte țări încoronați.”
9Șișac, cel care, împărat,
Era-n Egipt încoronat,
S-a pregătit pentru război
Și spre Ierusalim, apoi,
Cu oștile s-a îndreptat,
Iar de acolo a luat,
Din visteria Domnului –
Adică din a Casei Lui –
Și-apoi din visteria care
Casa-mpăratului o are,
Tot aurul ce l-a găsit.
În acest fel, a jefuit
Acele scuturi minunate,
Ce-au fost, de Solomon, lucrate.
10Iar Roboam – când a văzut –
Îndată altele-a făcut;
Dar ele-au fost – de bună seamă –
Făcute numai din aramă.
Ele au fost încredințate,
În grija cetelor aflate
În slujba împăratului,
Pentru păzirea casei lui.
Cete de-alergători erau
11Acestea. Ele trebuiau
Ca aste scuturi să le ducă
Și înapoi să le aducă.
În fața împăratului,
Mergeau la Casa Domnului
Și scuturile le-așezau.
Când înapoi le aduceau,
În casa-alergătorilor,
Le așezau la locul lor.
12Atunci când Dumnezeu zărise
Că Roboam chiar se smerise
În fața Lui, Și-a stăpânit
Mânia. Nu l-a nimicit,
Căci El, în Iuda, mai vedea
Că ceva bun, încă, găsea.
13Fiul lui Solomon – cel care
Drept Roboam, nume, își are –
În Iuda a împărățit.
Când la domnie a venit,
Cu-n an, de patruzeci, trecuse,
Căci patruzeci și unu-avuse.
El, la Ierusalim, a stat,
Șapteșpe ani, ca împărat.
Astă cetate, Dumnezeu
O alesese ca, mereu,
Să-Și pună Numele în ea,
Așa după cum El voia.
O Amonită ce se cheamă
Naama, îi fusese mamă.
14Dar Roboam, cât a trăit,
Doar lucruri rele-a săvârșit,
Căci nu L-a căutat, mereu,
Pe-al lui Israel Dumnezeu.
15Dar toate câte-au fost făcute
De Roboam, nu sunt trecute
În cărțile prorocului
Șemaia, precum și-a celui
Cari văzător s-a dovedit
Și care, Ido, s-a numit?
De-asemenea, cele făcute
De Roboam, nu sunt trecute
Și-n cărțile spiței pe care
Neamul lui Israel o are?
În vremea-n care a trăit –
Cât la putere s-a găsit –
O luptă duse Roboam,
În contra lui Ieroboam.
16Când Roboam a adormit,
A fost și el adăugit
Părinților ce i-a avut.
Al său mormânt a fost făcut
Chiar în cetatea cea pe care,
David, al său părinte-o are.
Al său fiu, Abia numit,
Pe a lui urmă a venit
Și-n Iuda, fosta-nscăunat
Unde-a domnit, ca împărat.
Selectat acum:
2 Cronici 12: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
2 Cronici 12
12
Năvălirea lui Șișac
1Când Roboam s-a întărit
Ca împărat, a părăsit,
În grabă, legea cea pe care
Domnul lui Israel o are.
Poporul a făcut la fel,
Căci se luase după el.
2Când Roboam împărățea,
În Iuda – și cinci ani avea
De când ajunse împărat –
Șișac, cel care-ncoronat
Era-n Egipt, porni război.
Către Ierusalim apoi,
Cu oștile s-a îndreptat,
Căci Dumnezeu S-a mâniat
Pe-al Său popor, când se vădise
Precum că el păcătuise.
3Oamenii care-l însoțeau
Călări, șaizeci de mii erau,
Iar toate carele avute
Au fost o mie două sute.
Șișac mai fost-a sprijinit
De mulți oșteni care-au venit
Din oastea Libienilor
Precum și-a Suchienilor.
Apoi, lângă acești oșteni,
Venit-au Etiopieni.
4Toate cetățile-ntărite,
Atuncea, fost-au cucerite.
Până-n Ierusalim intrară
Oștile-acelea și-l prădară.
5Șemaia, omul Domnului,
În fața împăratului
Și-a căpitanilor pe care,
Acesta-n jurul său îi are –
Trimis de Domnul – a venit,
Și-n acest fel, a glăsuit:
„Așa vorbește Dumnezeu:
„M-ați părăsit! Acum, și Eu
Vă părăsesc! Iată ce fac:
Vă dau pe mâna lui Șișac!”
6Când aste vorbe-au auzit,
Cu toți, îndată, s-au smerit
Și-n acest fel, au cuvântat:
„Domnul e drept, cu-adevărat!”
7Când i-a văzut cum s-au smerit,
Domnul, îndată, a vorbit
Către Șemaia: „I-am văzut
Că, să se plece, au știut,
În fața Mea. De-aceea, Eu
N-am să trimit necazul greu,
Peste Ierusalim. Nu-i fac
Vreun rău, prin mâna lui Șișac.
Iată că n-am să zăbovesc
Și ajutor îi dăruiesc!
8Pe toți, supuși, am să îi fac
Ai împăratului Șișac,
Ca în acest fel, ei să știe
Ce-nseamnă să-Mi slujească Mie,
Sau celor care-s împărați,
În alte țări încoronați.”
9Șișac, cel care, împărat,
Era-n Egipt încoronat,
S-a pregătit pentru război
Și spre Ierusalim, apoi,
Cu oștile s-a îndreptat,
Iar de acolo a luat,
Din visteria Domnului –
Adică din a Casei Lui –
Și-apoi din visteria care
Casa-mpăratului o are,
Tot aurul ce l-a găsit.
În acest fel, a jefuit
Acele scuturi minunate,
Ce-au fost, de Solomon, lucrate.
10Iar Roboam – când a văzut –
Îndată altele-a făcut;
Dar ele-au fost – de bună seamă –
Făcute numai din aramă.
Ele au fost încredințate,
În grija cetelor aflate
În slujba împăratului,
Pentru păzirea casei lui.
Cete de-alergători erau
11Acestea. Ele trebuiau
Ca aste scuturi să le ducă
Și înapoi să le aducă.
În fața împăratului,
Mergeau la Casa Domnului
Și scuturile le-așezau.
Când înapoi le aduceau,
În casa-alergătorilor,
Le așezau la locul lor.
12Atunci când Dumnezeu zărise
Că Roboam chiar se smerise
În fața Lui, Și-a stăpânit
Mânia. Nu l-a nimicit,
Căci El, în Iuda, mai vedea
Că ceva bun, încă, găsea.
13Fiul lui Solomon – cel care
Drept Roboam, nume, își are –
În Iuda a împărățit.
Când la domnie a venit,
Cu-n an, de patruzeci, trecuse,
Căci patruzeci și unu-avuse.
El, la Ierusalim, a stat,
Șapteșpe ani, ca împărat.
Astă cetate, Dumnezeu
O alesese ca, mereu,
Să-Și pună Numele în ea,
Așa după cum El voia.
O Amonită ce se cheamă
Naama, îi fusese mamă.
14Dar Roboam, cât a trăit,
Doar lucruri rele-a săvârșit,
Căci nu L-a căutat, mereu,
Pe-al lui Israel Dumnezeu.
15Dar toate câte-au fost făcute
De Roboam, nu sunt trecute
În cărțile prorocului
Șemaia, precum și-a celui
Cari văzător s-a dovedit
Și care, Ido, s-a numit?
De-asemenea, cele făcute
De Roboam, nu sunt trecute
Și-n cărțile spiței pe care
Neamul lui Israel o are?
În vremea-n care a trăit –
Cât la putere s-a găsit –
O luptă duse Roboam,
În contra lui Ieroboam.
16Când Roboam a adormit,
A fost și el adăugit
Părinților ce i-a avut.
Al său mormânt a fost făcut
Chiar în cetatea cea pe care,
David, al său părinte-o are.
Al său fiu, Abia numit,
Pe a lui urmă a venit
Și-n Iuda, fosta-nscăunat
Unde-a domnit, ca împărat.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca