Într-adevăr dar – fraților –
Vă spunem vouă, tuturor,
Căci nu dorim ca să nu știți,
Că-n Asia, am fost loviți,
De un necaz atât de mare,
Care ne-a apăsat mai tare
Decât puteam noi să răbdăm,
Încât, nădejde să scăpăm
Cu viață, nu am mai avut.
Ba mai mult, încă, am crezut
Că este timpul să murim.
Pentru că trebuia să știm,
Încredere, s-avem apoi,
În Dumnezeu, și nu în noi,
Căci El are, în mână, sorții
Și poate să-nvieze morții.
Iată că El ne-a izbăvit,
Iar moartea nu ne-a mai lovit;
Și-avem nădejde că, de-acum,
Încă un timp, pe-al vieții drum,
De noi, are să se-ngrijească
Și are să ne izbăvească.
Voi înșivă puteți apoi,
Ca să ne ajutați, pe noi,
Cu rugăciunile – dragi frați –
Pe care o să le-nălțați,
Căci noi primit-am îndurare,
Prin rugile acelea care,
De cei mai mulți, au fost făcute,
Spre a fi ele prefăcute
Într-un prilej, prin cari, voim,
Lui Dumnezeu, să-I mulțumim.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
