Chiar dacă, însă, eu aș vrea,
Vreo laudă, n-aș fi nebun,
Căci, adevărul doar, îl spun.
Dar m-am ferit, căci nu am vrut,
În nici un fel, să-și fi făcut
Păreri mai ‘nalte, cineva,
Despre persoana mea, cumva,
Peste ce va vedea, mereu,
În mine, sau voi spune eu.
Însă, ca nu cumva să-mi fie
Inima plină, de mândrie,
Pentru descoperirea care,
Atâta strălucire are,
În carne, mi-a fost pus, pe dată,
Un mic țepuș, care se-arată
Sol al Satanei și, mereu,
Fiind prezent în trupul meu,
Mă pălmuiește, ne-ncetat,
Ferindu-mă de-a fi-ngâmfat.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
