2 Împărați 13:10-21

Treizeci și trei de ani avea Ioas, de când împărățea Fiind – în Iuda – împărat, Atunci când fost-a-nscăunat Nou-mpărat în Israel. Ioas era-mpărat și el Și șaisprezece ani avea Ca la Samaria să stea. Ioas era acela care, Pe Ioahaz, părinte-l are. Cât a domnit, el a făcut Doar lucruri ce nu I-au plăcut Lui Dumnezeu. S-a purtat rău, La fel ca-naintașul său Ieroboam, acela care – Părinte – pe Nebat, îl are Și în păcate după el, A tras întregul Israel. Dar toate câte le-a făcut Ioas, oare nu s-au trecut În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Care-au domnit în Israel? Războiul ce-a fost dus de el – Cu cel ce-n Iuda stăpânea Și se chema Ahazia – Nu tot acolo-i amintit? Când împăratul a murit, Fost-a-n Samaria-ngropat. Pe tron, în locu-i, s-a urcat Ieroboam, care – astfel – A-mpărățit în Israel. O cruntă boală l-a lovit Pe Elisei, și a murit. Când încă era-n viață el, Cel ce domnea în Israel – Ioas – s-a dus de l-a cătat. În casa lui când a intrat, A plâns zicând aste cuvinte: „Părinte! Oh! Al meu părinte!”, Și-apoi: „Carul lui Israel Și călărimea lui, la fel!”, Iar Elisei a cuvântat: „Ia-ți arcul cu săgeți, de-ndat!” Ioas, atuncea, a făcut Așa precum i s-a cerut. Încoardă-ți arcul!” – a mai spus Iar Elisei. Apoi și-a pus, Încetișor, mâinile lui, Pe cele-ale-mpăratului. „Deschide geamul!”– i-a mai zis. El s-a grăbit și l-a dechis, Iar Elisei a poruncit: „Trage, acum, spre răsărit! Astă săgeată, să ai știre, Că este pentru izbăvire. Ea-i dar, din partea Domnului, Pentru întreg poporul Lui. Pe Sirieni, tu ai să-i bați Când – la Afec – sunt adunați. Acolo ai să îi lovești Și-n urmă ai să-i nimicești. Mai ia săgeți!” – a poruncit Iar Elisei. El s-a grăbit Să împlinească-al său cuvânt. „Acuma, trage în pământ” – Mai zise Elisei, iar el A împlântat, în locu-acel, De-ndată, trei săgeți. Apoi, Se-ntoarse la proroc, ‘napoi. Prorocu-atunci s-a mâniat Și plin de ciudă, la-ntrebat: „Să-mi spui dar, de ce te-ai oprit? Căci trebuia să fi lovit Pământul, de cinci, șase ori! Acum, însă, doar de trei ori, Au să înfrângă-ai tăi oșteni, Armatele de Sirieni.” Prorocu-n urmă a murit. Întreg poporul l-a jelit Și-ntr-un mormânt l-au așezat, Lângă ai săi adăugat. Apoi, în anul următor, Peste-al lui Israel popor, Cete de pradă au venit, Cari din Moab au năvălit. Israeliții îngropau Pe cineva. Când îl duceau Spre groapă, ei s-au pomenit Că Moabiți-au năvălit. Speriați, pe mort l-au aruncat Într-un mormânt, aproape-aflat, Fugind apoi. S-a potrivit Ca groapa-n care l-au zvârlit Pe mortul lor oameni-acei, Să fie a lui Elisei. Atunci când trupul mortului, De oasele prorocului Se-atinse, mortul a-nviat Și din mormânt s-a ridicat.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu 2 Împărați 13:10-21