Fiii prorocilor aveau
Neveste, care-i însoțeau.
Atuncea, una din femei
A alergat la Elisei
Și-i spuse: „Iată, soțul meu
Pierita-n luptă și-astfel, eu
Sunt singură, cu doi copii.
Află acum că ai mei fii –
Foarte curând – vor fi luați
Și-n sclavi, în urmă, transformați,
De cel care l-a-mprumutat –
Pe când trăia – pe-al meu bărbat!
Mai află dar, că omul meu
Teamă avea, de Dumnezeu.”
Dar Elisei a zis: „Ei bine,
Ce pot a face, pentru tine?
Ce ai în casă, poți să-mi spui?”
„O, domnul meu, nimica nu-i
De vreo valoare-n a mea casa” –
A zis femeia. „Am, pe masă,
Numai un vas, cu untdelemn.”
„Iată care-i al meu îndemn:” –
Îi spuse-atuncea Elisei –
„Vei cere dar, de la femei,
De la vecine, de prin case,
Să îți aducă multe vase.
Vei merge-acasă, înapoi,
Și-ai să închizi ușa apoi.
Din untdelemnul ce-a rămas
În casa ta – în al tău vas –
Să torni în vasele acele,
Până când pline vor fi ele.”
Atunci, femeia și-a chemat
Copii-ndată și-a plecat
La casa ei. Fiii luau
Câte un vas și-l aduceau
În fața mamei lor, iar ea,
Din untdelemnul ce-l avea,
Turna în vasul nou adus.
Când s-au umplut toate, i-a spus
Fiului ei: „Mai dă-mi un vas!”
El a răspuns: „N-a mai rămas
Nici unul, mamă, negreșit!”,
Iar untdelemnul s-a oprit.
Atunci, femeia a plecat,
Pe Elisei l-a căutat
Să-i spună ce s-a petrecut.
„Iată ce trebuie făcut” –
Îi zise Elisei apoi:
„Pleacă degrabă înapoi,
Și vinde untdelemnu-ndată.
Din plata astfel căpătată,
Plătește tot ce datorezi.
Ce-ți va rămâne, să păstrezi
Ca astfel, casa să ți-o ții,
Pe tine și pe-ai tăi copii.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
