În urmă, Ben-Hadad – cel care
Era în Siria mai mare –
Cu oastea ce a adunat,
Samaria a-nconjurat.
În acel timp de strâmtorare,
A izbucnit o foame mare,
Încât abia mai viețuiau
Cei ce-n cetate se aflau.
Optzeci de sicli, negreșit –
Cari în argint s-au prețuit –
Ajunse capul de măgar
În timpul foamei de-atunci, iar
Un sfert de cab, de porumbel –
De găinaț – ajunse-astfel,
A fi cinci sicli prețuit,
Cari, în argint, s-au socotit.
Al lui Israel împărat,
Pe zid, odată, s-a plimbat.
Era, în gânduri, adâncit,
Când o femeie a venit,
Strigând speriată: „Împărate!
Îndură-te și fă-mi dreptate!
Te rog, mă scapă, domnul meu!”
„De nu te scapă Dumnezeu,
Cum să te scap eu?” – a-ntrebat
Al lui Israel împărat.
„Să-ți dau venitul cel pe care,
Aria mea, sau teascu-l are?”
Apoi a zis: „Spune-mi, ce ai?”
Ea îi răspunse: „Doamne, vai!
Ieri, o femeie a venit
Și-n felu-acesta, mi-a vorbit:
Pe al tău fiu, vreau să-l luăm,
Ca – împreună – să-l mâncăm,
Iar mâine-l voi aduce eu –
Să îl mâncăm – pe fiul meu.”
Pe fiul meu, noi l-am mâncat,
Iar astăzi – când am întrebat
„Unde ți-e fiul? Să te duci
Acum, degrabă, să-l aduci!”,
Ea a plecat și l-a ascuns.”
Aste cuvinte l-au străpuns
În inimă, pe împărat
Și hainele și-a sfâșiat.
Întreg poporul a văzut
Că-avea un sac – din păr făcut –
Pe al său trup înfășurat.
Al lui Israel împărat
A zis atuncea: „Dumnezeu,
Cu toată-asprimea Lui, mereu,
Pe mine să mă pedepsească,
De am să-l las să mai trăiască
Pe Elisei al lui Șafat!
Azi, capul îi va fi tăiat!”
În casă, Elisei ședea
Cu toți bătrâni-alăturea.
Un sol a fost trimis la ei,
De împărat, iar Elisei –
Până când încă n-a sosit
Solul trimis – a glăsuit
Către bătânii din sălaș:
„Vedeți, ăst fiu de ucigaș,
Pe cineva, acum, trimite,
Capul să-mi ia, pe negândite.
Însă când solu-acela vine,
Voi să închideți ușa, bine!
La ușă, vreau să-l așteptați
Și să-l opriți! Dar ascultați:
În urma slujitorului,
Se-aud pașii stăpânului.
Nu auziți zgomotul lor?”
Pe când vorbea bătrânilor,
Solul s-a și apropiat,
Iar împăratu-a cuvântat:
„Răul acesta – cum văd eu –
Ne vine de la Dumnezeu.
Deci de la Domnul, pot, cumva,
Să mai nădăjduiesc ceva?”