YouVersion
Pictograma căutare

2 Împărați 6:24-33

2 Împărați 6:24-33 BIV2014

În urmă, Ben-Hadad – cel care Era în Siria mai mare – Cu oastea ce a adunat, Samaria a-nconjurat. În acel timp de strâmtorare, A izbucnit o foame mare, Încât abia mai viețuiau Cei ce-n cetate se aflau. Optzeci de sicli, negreșit – Cari în argint s-au prețuit – Ajunse capul de măgar În timpul foamei de-atunci, iar Un sfert de cab, de porumbel – De găinaț – ajunse-astfel, A fi cinci sicli prețuit, Cari, în argint, s-au socotit. Al lui Israel împărat, Pe zid, odată, s-a plimbat. Era, în gânduri, adâncit, Când o femeie a venit, Strigând speriată: „Împărate! Îndură-te și fă-mi dreptate! Te rog, mă scapă, domnul meu!” „De nu te scapă Dumnezeu, Cum să te scap eu?” – a-ntrebat Al lui Israel împărat. „Să-ți dau venitul cel pe care, Aria mea, sau teascu-l are?” Apoi a zis: „Spune-mi, ce ai?” Ea îi răspunse: „Doamne, vai! Ieri, o femeie a venit Și-n felu-acesta, mi-a vorbit: Pe al tău fiu, vreau să-l luăm, Ca – împreună – să-l mâncăm, Iar mâine-l voi aduce eu – Să îl mâncăm – pe fiul meu.” Pe fiul meu, noi l-am mâncat, Iar astăzi – când am întrebat „Unde ți-e fiul? Să te duci Acum, degrabă, să-l aduci!”, Ea a plecat și l-a ascuns.” Aste cuvinte l-au străpuns În inimă, pe împărat Și hainele și-a sfâșiat. Întreg poporul a văzut Că-avea un sac – din păr făcut – Pe al său trup înfășurat. Al lui Israel împărat A zis atuncea: „Dumnezeu, Cu toată-asprimea Lui, mereu, Pe mine să mă pedepsească, De am să-l las să mai trăiască Pe Elisei al lui Șafat! Azi, capul îi va fi tăiat!” În casă, Elisei ședea Cu toți bătrâni-alăturea. Un sol a fost trimis la ei, De împărat, iar Elisei – Până când încă n-a sosit Solul trimis – a glăsuit Către bătânii din sălaș: „Vedeți, ăst fiu de ucigaș, Pe cineva, acum, trimite, Capul să-mi ia, pe negândite. Însă când solu-acela vine, Voi să închideți ușa, bine! La ușă, vreau să-l așteptați Și să-l opriți! Dar ascultați: În urma slujitorului, Se-aud pașii stăpânului. Nu auziți zgomotul lor?” Pe când vorbea bătrânilor, Solul s-a și apropiat, Iar împăratu-a cuvântat: „Răul acesta – cum văd eu – Ne vine de la Dumnezeu. Deci de la Domnul, pot, cumva, Să mai nădăjduiesc ceva?”