Cel care fost-a așezat
În Siria drept împărat,
Era-n război cu Israel.
Un mare sfat ținut-a el
Cu-ai săi slujbași și zise: „Iată,
Tabăra fi-va așezată
Într-un anume loc. Astfel,
Îl vom lovi pe Israel.”
Dar Elisei iute-a trimis,
Soli, la-mpărat, prin care-a zis:
„Ferește-te, când ai să pleci,
Printr-un anume loc să treci,
Căci Sirienii ce-au pătruns
În țara noastră, s-au ascuns
Și stau la pândă-n locu-acel.”
Mai marele lui Israel,
Slugi a trimis, să cerceteze,
Voind să se încredințeze
Dacă ce-a spus e-adevărat.
Ăst lucru nu s-a întâmplat
O dată sau de două ori,
Ci tot mereu. Pe slujitori,
La sine-atuncea i-a chemat –
Cel care fost-a împărat
În Siria – și-a zis apoi:
„Să-mi spuneți, care dintre voi,
Alături e de Israel?”
Un slujitor a zis, astfel:
„Află că nimeni dintre noi,
Nu merge a vorbi apoi,
Cu împăratul cel pe care
Poporul Israel îl are.
Israeliții au, cu ei,
Pe un proroc: pe Elisei.
El știe ceea ce vorbești,
Chiar și atunci când te găsești,
Sus, în odaia de culcare.
Apoi, cuvintele pe care
Tu le-ai rostit, le spune-ndat’,
Celui ce este împărat
Peste poporul Israel.
În felu-acesta, află el,
Tot ceea ce ai plănuit.”
Când împăratu-a auzit
Aceste lucruri, mâniat,
Către slujbași a cuvântat:
„Să cercetați în ce loc este.
Când veți afla, dați-mi de veste,
Căci voi trimite să-i întindă
Curse apoi, ca să îl prindă.”
Ai săi slujbași, au cercetat
Și-au zis: „E, la Dotan, aflat”,
Iar împăratul a trimis –
Exact așa precum a zis –
Oaste anume pregătită,
Cu cai și care întărită.
Când înserarea s-a lăsat,
Oștenii au înconjurat
Cetatea-n care se știa
Că Elisei se-adăpostea.
Un slujitor avea cu el
Prorocul, iar omul acel –
Când zorii zilei s-au ivit –
Grabnic, afară a ieșit
Și a văzut oștire mare –
Cu călărime și cu care –
În jurul zidurilor stând,
Gata de luptă, așteptând.
El se întoarse înapoi,
Zicând prorocului apoi:
„Vai, vai! Acuma, ce vom face?!”
Prorocul spuse: „Fii pe pace!
Mai mulți sunt cei ce ne-nsoțesc,
Decât cei care ne pândesc!”
El s-a rugat lui Dumnezeu,
Și a zis astfel: „Domnul meu,
Deschide-i ochii, fă-l să vadă,
Spre a pute și el să creadă.”
Domnul, atuncea, a făcut
Așa precum I s-a cerut,
Iar slujitorul a privit
În jurul său – înmărmurit –
Văzând muntele-acela mare,
Plin de oșteni, de cai și care
Și de un foc mistuitor,
Care ardea-mprejurul lor.
Când Sirienii au pornit,
Spre Elisei, el a privit
Către înaltul cerului
Și L-a rugat, pe Domnul lui:
„Doamne, pogoară peste fire,
Și-apoi lovește cu orbire,
Această oaste, adunată”,
Iar Domnul a făcut, pe dată,
Așa cum Elisei a spus.
În urmă, Elisei s-a dus
Pân’ la oșteni și le-a strigat:
„Nu-i bună calea ce-ați urmat!
‘Geaba, cetatea-nconjurați,
Căci nu-i ceea ce căutați.
De-aceea zic: haideți! Veniți!
Urmați-mă și-o să-l găsiți
Pe omul vostru!” Atunci, ei
Porniră după Elisei,
Care în fruntea lor s-a pus
Și la Samaria i-a dus.
Acolo, el și-a ridicat
Ochii spre cer, și L-a rugat
Astfel, pe Domnul Dumnezeu:
„Doamne, ascultă glasul meu
Și le deschide tuturor
Ochii, să vadă-n jurul lor.”
Domnu-a făcut precum a zis
Și-ndată, ochii, le-a deschis
Și au văzut, înspăimântați,
Că în Samaria-s aflați.
Al lui Israel împărat,
Pe Elisei, l-a întrebat:
„Spune-mi părinte, să-i lovesc?
Voiești să îi măcelăresc?”
„Pe oamenii ce i-am adus,
Să nu-i măcelărești” – a spus
Prorocul, către împărat.
„Pe cei pe cari, prinși, i-ai luat,
Cu sabia și arcul tău,
Ai să-i omori? Așa un rău,
Tu nu vei face. E mai bine,
Dacă vei asculta de mine:
Pâine și apă le-mpărțește
Și-apoi, pe toți, îi slobozește,
Să plece la stăpânul lor,
În țara Sirienilor.”
Iar împăratul a făcut
Așa precum i s-a cerut:
Un mare prânz, la toți, le-a dat
Și-apoi, să plece i-a lăsat.
Oștile Sirienilor
Se-ntoarseră în țara lor –
În Siria – și, negreșit,
În Israel n-au mai venit.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
