2 Împărați 8
8
Sunamita e ajutată de Elisei
1Prorocu-n urmă a plecat,
Căci o femeie a cătat,
Iar cea pe care-o căutase
E cea căreia-i înviase –
De mult – feciorul. Elisei
Zise, când fost-a-n fața ei:
„Te scoală-ngrabă! Nu mai sta!
Pleacă cu toată casa ta
Și pentru-o vreme, căutați
Alt loc în care-apoi să stați.
În astă țară, Domnul vrea
Să bântuiască foametea
Și șapte ani are să fie
O foarte mare sărăcie.
Mai află dar, că am văzut
Că foametea a și-nceput.”
2Femeia-ndată a plecat –
Cu toți ai ei – și s-a mutat
În țara Filistenilor.
Ea a rămas în țara lor,
Un timp de șapte ani apoi.
3Când se întoarse înapoi,
În țara ei, a alergat
Ca să îl roage pe-mpărat,
Pentru-un pământ ce-l stăpânise
Și casa-n care locuise.
4Ghehazi – cel cari îl slujea
Pe Elisei – tocmai ședea
În fața împăratului,
Vorbind despre stăpânul lui.
„Mai povestește-mi, ce-ai văzut,
Ce lucruri mari a mai făcut
Stăpânul tău” – l-a îndemnat
Al lui Israel împărat.
5Ghehazi începu și-i spuse
Despre minunea ce-o făcuse
Stăpânul său, când a-nviat
Un mort. Atuncea a intrat
Femeia, vrând, pe domnitor,
Să-l roage pentru-al ei ogor.
Ghehazi-a zis, văzând femeia:
„Privește: ea este aceea,
Pe-al cărei fiu, văzut-am eu,
Că l-a-nviat stăpânul meu!
Iată-l dar și pe fiul ei,
Cel înviat de Elisei!”
6Femeia a adeverit
Ce-a zis Ghehazi, negreșit,
Iar împăratul a chemat
Un dregător, și-a cuvântat:
„Ai grijă dar, ăstei femei,
Să i se dea tot ce-i al ei!
Să-i dai ogorul înapoi!
De-asemenea, să-i dai apoi,
Întreg venitul cuvenit,
Din ziua-n care-a părăsit
Țara, și pân’ s-a-napoiat.
Să împlinești totul, de-ndat’!”
Hazael, împărat al Siriei
7Prorocul Elisei plecase
Și la Damasc se așezase.
Pe-atuncea, Ben-Hadad – cel care
Era în Siria mai mare –
Se-mbolnăvise. De îndat’,
Oamenii săi l-au înștiințat:
„Iată că omul Domnului
E-n țara împăratului!”
8Când împăratul a aflat,
Lucrul acesta, l-a chemat
Pe-al său slujbaș – pe Hazael –
Și i-a vorbit în acest fel:
„Un dar bogat, să iei cu tine.
Du-te apoi și, pentru mine,
Să Îl întrebi pe Dumnezeu –
Prin omul Său deci – dacă eu
Am să mai fiu tămăduit,
De boala care m-a lovit.”
9Cămile multe, Hazael
A strâns și le-a luat cu el,
Căci patruzeci a încărcat,
Cu tot ceea ce s-a aflat –
În a Damascului cetate –
Mai bun, atunci. Daruri bogate,
Lui Elisei, astfel, i-a dus,
Precum al său stăpân i-a spus.
Când a ajuns, l-a întrebat:
„Prin mine, cel ce e-mpărat,
În Siria, a glăsuit:
„Oare, voi fi tămăduit,
De boala mea?” Ce să-i spun eu,
Lui Ben-Hadad, stăpânul meu?”
10Atuncea, Elisei a zis:
„Să-i spui celui ce te-a trimis,
Precum că se tămăduiește,
Măcar că Domnul mă vestește
Că o să moară, negreșit.”
11Apoi, prorocul l-a privit
Pe Hazael, lung, și-a-nceput
Să plângă-n sinea sa, tăcut.
12Când Hazael l-a întrebat,
„Oare de ce te-ai întristat?
Pentru ce plânge domnul meu?”,
El zise: „Pentru că știu eu,
Cât rău va face Hazael,
Copiilor lui Israel.
Ai să zdrobești prorocii lor,
Foc o să pui cetăților,
Iar mamele însărcinate,
De tine fi-vor spintecate
13Cu sabia.” „Dar ce sunt eu?
Sunt câine, oare, domnul meu?”–
Îl întrebase Hazael –
„Cum crezi că am să fac, astfel?”
„Vei fi, în Siria-mpărat” –
Răspunse Elisei, de-ndat’.
14Când Hazael se-ntoarse-apoi,
La împăratul, înapoi,
Acesta-l întrebase: „Ei?
Ce-a zis de mine, Elisei?”
El a răspuns: „M-a înștiințat
Precum că fi-vei vindecat!”
15În urmă, Hazael s-a dus,
Și-a doua zi el a adus
O-nvelitoare. A-nmuiat-o,
În apă, și a așezat-o
Pe fața împăratului,
Care-a murit. În locul lui,
Ajunse Hazael să fie,
Mai mare, peste-mpărăție.
Domnia lui Ioram
16De cinci ani numai, se găsea,
Pe al său tron și-mpărățea,
În Israel, Ioram – cel care,
Părinte, pe Ahab îl are.
În vremea ‘ceea, a venit
Și-n Iuda a împărățit
Un alt Ioram – acela care,
Pe Iosafat, părinte-l are.
17Treizeci și doi de ani avuse,
Când, împărat, el se făcuse,
Iar la Ierusalim, a stat,
Apoi, opt ani, încoronat.
18El a umblat în calea lor,
Adică a-mpăraților
Care-au domnit în Israel,
Pentru că a făcut la fel
Ca și Ahab – la rândul său –
Înfăptuind ce este rău,
‘Naintea Domnului, mereu.
19Numai că Domnul, Dumnezeu,
Pe Iuda, nu l-a nimicit,
Fiindcă i-a făgăduit,
Lui David, că îi va lăsa
Lumină, înaintea Sa.
20Pe când Ioram era-mpărat,
Edomul – tot – s-a răsculat,
Contra lui Iuda și și-a pus
Un domnitor. Ioram s-a dus
21Pân’ la Țair, sprijin, să-i dea,
Cu carele ce le avea.
Când întuneric s-a făcut,
S-a repezit și i-a bătut
Pe Edomiți, care erau
Acolo și-l înconjurau.
Pe negândite i-a lovit,
Încât, cu toții au fugit,
Speriați, la corturile lor.
22Răscoala Edomiților,
Față de Iuda, s-a văzut,
Că până astăzi, a ținut.
Cam tot atunci, a încercat
Și Libna, de s-a răsculat.
23Dar toate câte le-a făcut
Ioram, oare, nu s-au trecut
În cărțile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraților
Cari, peste Iuda, au domnit?
24În urmă, când a adormit,
A fost și el adăugat,
La neamul său și îngropat
Chiar în cetatea cea pe care,
David al său părinte-o are.
Fiul pe care îl avea
Ioram, era Ahazia.
După Ioram, el a venit,
În Iuda, și-a împărățit.
Ahazia
25De doisprezece ani ședea,
Pe tronul său, și-mpărățea
În Israel, Ioram – cel care,
Părinte, pe Ahab îl are –
Pe când în Iuda a venit
Ahazia și-ampărățit.
Ahazia fost-a cel care,
Părinte, pe Ioram, îl are.
26Ani, douăzeci și doi, avuse,
Când împărat el se făcuse,
Iar la Ierusalim a stat
Un an apoi, încoronat.
Fata lui Omri i-a fost mamă,
Care, Atalia, se cheamă.
Omri fusese-nscăunat,
În Israel, drept împărat.
27Pe calea lui Ahab, și el
A mers, mereu, făcând la fel,
Doar lucruri care s-au văzut
Că, Domnului, nu i-au plăcut.
Prin felu-n care s-a purtat,
Necontenit, a arătat
Că e un ginere, astfel,
Al casei lui Ahab, și el.
28În urmă, cu Ioram – cel care,
Părinte, pe Ahab, îl are –
S-a însoțit, mergând apoi,
Ca să pornească un război
Cu Hazael, care ședea
Drept împărat în Siria.
Oștirile s-au adunat
Și-o bătălie au purtat,
Lângă Ramotul cel pe care
Țara lui Galaad îl are.
Ioram, atunci, a fost lovit
Și astfel a căzut rănit.
29Cu mare greu ajunse el,
Să se întoarcă-n Izreel,
Pentru a-i fi tămăduite
Acolo, rănile primite
La Rama, unde s-a luptat,
Cu Hazael, cari, împărat,
Fusese peste Siria.
La el s-a dus Ahazia.
Ahazia este cel care,
Părinte, pe Ioram, îl are
Și-n Iuda a împărățit.
La Izreel, el a venit,
Știindu-l pe Ioram – cel care,
Părinte, pe Ahab, îl are –
Zăcând bolnav și chinuit,
De rănile ce le-a primit.
Selectat acum:
2 Împărați 8: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
2 Împărați 8
8
Sunamita e ajutată de Elisei
1Prorocu-n urmă a plecat,
Căci o femeie a cătat,
Iar cea pe care-o căutase
E cea căreia-i înviase –
De mult – feciorul. Elisei
Zise, când fost-a-n fața ei:
„Te scoală-ngrabă! Nu mai sta!
Pleacă cu toată casa ta
Și pentru-o vreme, căutați
Alt loc în care-apoi să stați.
În astă țară, Domnul vrea
Să bântuiască foametea
Și șapte ani are să fie
O foarte mare sărăcie.
Mai află dar, că am văzut
Că foametea a și-nceput.”
2Femeia-ndată a plecat –
Cu toți ai ei – și s-a mutat
În țara Filistenilor.
Ea a rămas în țara lor,
Un timp de șapte ani apoi.
3Când se întoarse înapoi,
În țara ei, a alergat
Ca să îl roage pe-mpărat,
Pentru-un pământ ce-l stăpânise
Și casa-n care locuise.
4Ghehazi – cel cari îl slujea
Pe Elisei – tocmai ședea
În fața împăratului,
Vorbind despre stăpânul lui.
„Mai povestește-mi, ce-ai văzut,
Ce lucruri mari a mai făcut
Stăpânul tău” – l-a îndemnat
Al lui Israel împărat.
5Ghehazi începu și-i spuse
Despre minunea ce-o făcuse
Stăpânul său, când a-nviat
Un mort. Atuncea a intrat
Femeia, vrând, pe domnitor,
Să-l roage pentru-al ei ogor.
Ghehazi-a zis, văzând femeia:
„Privește: ea este aceea,
Pe-al cărei fiu, văzut-am eu,
Că l-a-nviat stăpânul meu!
Iată-l dar și pe fiul ei,
Cel înviat de Elisei!”
6Femeia a adeverit
Ce-a zis Ghehazi, negreșit,
Iar împăratul a chemat
Un dregător, și-a cuvântat:
„Ai grijă dar, ăstei femei,
Să i se dea tot ce-i al ei!
Să-i dai ogorul înapoi!
De-asemenea, să-i dai apoi,
Întreg venitul cuvenit,
Din ziua-n care-a părăsit
Țara, și pân’ s-a-napoiat.
Să împlinești totul, de-ndat’!”
Hazael, împărat al Siriei
7Prorocul Elisei plecase
Și la Damasc se așezase.
Pe-atuncea, Ben-Hadad – cel care
Era în Siria mai mare –
Se-mbolnăvise. De îndat’,
Oamenii săi l-au înștiințat:
„Iată că omul Domnului
E-n țara împăratului!”
8Când împăratul a aflat,
Lucrul acesta, l-a chemat
Pe-al său slujbaș – pe Hazael –
Și i-a vorbit în acest fel:
„Un dar bogat, să iei cu tine.
Du-te apoi și, pentru mine,
Să Îl întrebi pe Dumnezeu –
Prin omul Său deci – dacă eu
Am să mai fiu tămăduit,
De boala care m-a lovit.”
9Cămile multe, Hazael
A strâns și le-a luat cu el,
Căci patruzeci a încărcat,
Cu tot ceea ce s-a aflat –
În a Damascului cetate –
Mai bun, atunci. Daruri bogate,
Lui Elisei, astfel, i-a dus,
Precum al său stăpân i-a spus.
Când a ajuns, l-a întrebat:
„Prin mine, cel ce e-mpărat,
În Siria, a glăsuit:
„Oare, voi fi tămăduit,
De boala mea?” Ce să-i spun eu,
Lui Ben-Hadad, stăpânul meu?”
10Atuncea, Elisei a zis:
„Să-i spui celui ce te-a trimis,
Precum că se tămăduiește,
Măcar că Domnul mă vestește
Că o să moară, negreșit.”
11Apoi, prorocul l-a privit
Pe Hazael, lung, și-a-nceput
Să plângă-n sinea sa, tăcut.
12Când Hazael l-a întrebat,
„Oare de ce te-ai întristat?
Pentru ce plânge domnul meu?”,
El zise: „Pentru că știu eu,
Cât rău va face Hazael,
Copiilor lui Israel.
Ai să zdrobești prorocii lor,
Foc o să pui cetăților,
Iar mamele însărcinate,
De tine fi-vor spintecate
13Cu sabia.” „Dar ce sunt eu?
Sunt câine, oare, domnul meu?”–
Îl întrebase Hazael –
„Cum crezi că am să fac, astfel?”
„Vei fi, în Siria-mpărat” –
Răspunse Elisei, de-ndat’.
14Când Hazael se-ntoarse-apoi,
La împăratul, înapoi,
Acesta-l întrebase: „Ei?
Ce-a zis de mine, Elisei?”
El a răspuns: „M-a înștiințat
Precum că fi-vei vindecat!”
15În urmă, Hazael s-a dus,
Și-a doua zi el a adus
O-nvelitoare. A-nmuiat-o,
În apă, și a așezat-o
Pe fața împăratului,
Care-a murit. În locul lui,
Ajunse Hazael să fie,
Mai mare, peste-mpărăție.
Domnia lui Ioram
16De cinci ani numai, se găsea,
Pe al său tron și-mpărățea,
În Israel, Ioram – cel care,
Părinte, pe Ahab îl are.
În vremea ‘ceea, a venit
Și-n Iuda a împărățit
Un alt Ioram – acela care,
Pe Iosafat, părinte-l are.
17Treizeci și doi de ani avuse,
Când, împărat, el se făcuse,
Iar la Ierusalim, a stat,
Apoi, opt ani, încoronat.
18El a umblat în calea lor,
Adică a-mpăraților
Care-au domnit în Israel,
Pentru că a făcut la fel
Ca și Ahab – la rândul său –
Înfăptuind ce este rău,
‘Naintea Domnului, mereu.
19Numai că Domnul, Dumnezeu,
Pe Iuda, nu l-a nimicit,
Fiindcă i-a făgăduit,
Lui David, că îi va lăsa
Lumină, înaintea Sa.
20Pe când Ioram era-mpărat,
Edomul – tot – s-a răsculat,
Contra lui Iuda și și-a pus
Un domnitor. Ioram s-a dus
21Pân’ la Țair, sprijin, să-i dea,
Cu carele ce le avea.
Când întuneric s-a făcut,
S-a repezit și i-a bătut
Pe Edomiți, care erau
Acolo și-l înconjurau.
Pe negândite i-a lovit,
Încât, cu toții au fugit,
Speriați, la corturile lor.
22Răscoala Edomiților,
Față de Iuda, s-a văzut,
Că până astăzi, a ținut.
Cam tot atunci, a încercat
Și Libna, de s-a răsculat.
23Dar toate câte le-a făcut
Ioram, oare, nu s-au trecut
În cărțile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraților
Cari, peste Iuda, au domnit?
24În urmă, când a adormit,
A fost și el adăugat,
La neamul său și îngropat
Chiar în cetatea cea pe care,
David al său părinte-o are.
Fiul pe care îl avea
Ioram, era Ahazia.
După Ioram, el a venit,
În Iuda, și-a împărățit.
Ahazia
25De doisprezece ani ședea,
Pe tronul său, și-mpărățea
În Israel, Ioram – cel care,
Părinte, pe Ahab îl are –
Pe când în Iuda a venit
Ahazia și-ampărățit.
Ahazia fost-a cel care,
Părinte, pe Ioram, îl are.
26Ani, douăzeci și doi, avuse,
Când împărat el se făcuse,
Iar la Ierusalim a stat
Un an apoi, încoronat.
Fata lui Omri i-a fost mamă,
Care, Atalia, se cheamă.
Omri fusese-nscăunat,
În Israel, drept împărat.
27Pe calea lui Ahab, și el
A mers, mereu, făcând la fel,
Doar lucruri care s-au văzut
Că, Domnului, nu i-au plăcut.
Prin felu-n care s-a purtat,
Necontenit, a arătat
Că e un ginere, astfel,
Al casei lui Ahab, și el.
28În urmă, cu Ioram – cel care,
Părinte, pe Ahab, îl are –
S-a însoțit, mergând apoi,
Ca să pornească un război
Cu Hazael, care ședea
Drept împărat în Siria.
Oștirile s-au adunat
Și-o bătălie au purtat,
Lângă Ramotul cel pe care
Țara lui Galaad îl are.
Ioram, atunci, a fost lovit
Și astfel a căzut rănit.
29Cu mare greu ajunse el,
Să se întoarcă-n Izreel,
Pentru a-i fi tămăduite
Acolo, rănile primite
La Rama, unde s-a luptat,
Cu Hazael, cari, împărat,
Fusese peste Siria.
La el s-a dus Ahazia.
Ahazia este cel care,
Părinte, pe Ioram, îl are
Și-n Iuda a împărățit.
La Izreel, el a venit,
Știindu-l pe Ioram – cel care,
Părinte, pe Ahab, îl are –
Zăcând bolnav și chinuit,
De rănile ce le-a primit.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca