Când au sfârșit de cuvântat,
Iacov, și el, s-a ridicat
Ca să vorbească tuturor:
„Mă ascultați dar, fraților!
Simon, întâi, ne-a arătat
Cum, către Neamuri, S-a uitat
Domnul voind ca un popor,
S-aleagă, din mijlocul lor,
Să-i poarte Numele. Firesc,
Cu acest fapt, se potrivesc
Cuvintele prorocilor.
Iată ce scrie-n cartea lor:
„Am să mă-ntorc, după aceea,
Ca să ridic, în vremea ‘ceea,
Cortul lui David, la loc iar,
Din prăbușire. Așadar,
Ruinele am să-i zidesc
Și-am să-l înalț iar, căci voiesc
Să Îl urmeze, pas cu pas –
Toți oamenii ce-au mai rămas –
Pe Domnul, iar alături lor,
Să fie a Neamurilor
Mulțime, peste cari, mereu,
Este chemat Numele Meu;
În acel fel, Domnul vorbește,
El care și înfăptuiește
Aceste lucruri nevăzute,
Care, de El doar, sunt știute,
Din veșnicie.” Așadar,
Eu zic: să nu mai punem iar,
Pe Neamuri, cari se-ntorc ‘napoi –
La Dumnezeu – greutăți noi.
Eu cred că-i bine a le scrie,
Despre ce trebuie să știe,
Și-anume, ca să se ferească
De pângărirea idolească,
De-ale curviilor păcate,
De sânge, vite sugrumate.
Căci Moise, din vechime, are
Oameni ai săi, și-n fiecare
Sabat, îl propovăduiesc,
În sinagogi, când îl citesc.
Apostolii îl ascultară,
Prezbiterii seama luară
Și-apoi, Biserici-au vorbit;
Iar, în final, toți au găsit
Că trebuie ca să aleagă
Pe câțiva inși, care să meargă –
Pe lângă Pavel și Barnaba –
Să ducă dar, cu toată graba,
În Antiohia, de-ndată,
Decizia ce-a fost luată.
Astfel, din frați, au fost găsiți,
Ca fiind cei mai potriviți,
Iuda – cel cari s-a mai chemat
Barsaba – și a fost urmat
De Sila. Acești doi bărbați,
Erau de vază, între frați.
Prin ei, Biserica a scris,
O carte, în care a zis:
„Apostolii, prezbiterii
Și toți frații Bisericii:
Scrisoare către ceilalți frați
Cari, între Neamuri, sunt aflați,
Acum – în Antiohia,
Siria și Cilicia.
Dragi frați, întâi, avem a spune,
La toată lumea, plecăciune!
Aflați dar, că am auzit,
Că de la noi, uni-au venit –
Făr’ a avea însărcinare –
Ca să v-aducă tulburare,
Prin vorbele ce le-au purtat.
Ei, sufletul, v-au tulburat,
Spunând că trebuie, dragi frați,
Ca împrejur să vă tăiați,
Legea lui Moise s-o păziți,
Asemeni nouă ca să fiți.
Noi, după ce ne-am adunat
Și laolaltă-am cugetat,
Iată, acuma, am găsit
Că lucrul cel mai potrivit
Este s-alegem, dintre noi,
Pe câțiva inși, pe cari, spre voi,
Să-i îndreptăm, cu toată graba,
Cu preaiubiții noști’ Barnaba
Și Pavel – cei care și-au pus,
Pentru al Domnului Iisus
Sfânt Nume, în joc, viața lor.
Astfel, trimis-am fraților,
Pe Iuda și pe Sila, care,
Aceleași lucruri, fiecare,
Prin viu grai, au să vi le spună.
Căci nu vrem ca să se mai pună,
Pe voi, vreo greutate-n plus,
Afară doar de ce v-am spus
Că trebuie ca să păziți.
Deci voi, mereu, să vă feriți
De lucrurile pângărite,
Cari, idolilor, sunt jertfite,
De-ale curviilor păcate,
De dobitoace sugrumate,
De sânge. Dacă vă păziți
De-aceste lucruri, voi să știți
Că va fi bine tuturor.
Fiți sănătoși dar, fraților.”
Rămas bun, după ce-și luară,
De la Biserică, plecară
Spre Antiohia, de-ndată,
Unde, mulțimea adunată
Îi aștepta, cu nerăbdare.
Au dus scrisoarea, după care,
Frații – citind-o, imediat –
În suflete, s-au bucurat,
Căci le-aducea îmbărbătare.
Apoi, Iuda și Sila, care
Erau proroci, i-au întărit,
Pe frați, prin ceea ce-au vorbit.
O vreme, au rămas la frați
Și doar pe urmă-au fost lăsați
Să se întoarcă înapoi,
Dar Sila a găsit, apoi,
Cu cale, să nu părăsească
Ținutul – să mai zăbovească.
Pavel și cu Barnaba-au stat
Și ei pe loc și-au învățat
Noroadele, mereu vorbind,
Cuvântul propovăduind.
Trecând câteva zile-abia,
De când, în Antiohia,
Se aflau ei, Pavel s-a dus
Și, lui Barnaba, el i-a spus:
„Hai să ne-ntoarcem, să plecăm
Și, pe la frați, să colindăm.
Deci, din cetate, în cetate,
Trecem prin locurile toate
În care noi am poposit
Și-n care-am propovăduit
Cuvântul. Dacă ți-e pe plac,
Îi vom vedea, pe toți, ce fac.”
Barnaba a voit să-l ia
Și pe Ioan – cari se numea
Și Marcu – dar s-a-mpotrivit
Pavel, care a socotit
Că nu e bine să îl ia,
Căci încă din Pamfilia,
Ioan, de ei, s-a despărțit
Și-n lucru, nu i-a însoțit.
Neînțelegerea fu mare,
Încât pornit-a fiecare,
Pe drumul său – s-au despărțit.
Barnaba a fost însoțit
De Marcu; cei doi s-au urcat
Pe o corabie, de-ndat’,
Și, către Cipru, au pornit.
Pavel, de Sila însoțit –
După ce-n grija harului
Cel nesfârșit al Domnului,
De frați, a fost încredințat –
La drum plecă, ne-ntârziat.
El străbătut-a Siria,
Urmând apoi Cilicia,
Cuvântul propovăduind,
Bisericile întărind.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
