Pavel și Sila au trecut
Prin Amfipoli, și-au străbătut
Și Apolonia apoi.
Astfel, ajunseră cei doi,
Pân’ la Tesalonic, în care
Era o sinagogă mare,
Ce adunase mulți Iudei.
Cum avea Pavel obicei,
În sinagogă, a intrat,
La rând, trei zile de Sabat
Și, din Scriptură, le-a vorbit,
Dovedind – clar și lămurit –
Cum că Hristosul trebuia
Să sufere, și-asemenea,
Să-nvie. „Deci, acest Iisus,
Pe care vi-L vestesc” – a spus
Pavel, după toate aceste –
„Să știți voi, că Hristosul este.”
Unii din ei, și-un număr mare
De greci, femei de frunte, care
Teamă de Domnul au avut,
Tot ce-a spus Pavel, au crezut
Și au sfârșit trecând apoi,
Grabnic, de partea celor doi.
Iudeii care n-au crezut,
De pizmă-ndată, s-au umplut;
În jurul lor, au adunat
Mulți oameni și-au întărâtat
Cetatea. Toți, la unison,
Asupra casei lui Iason,
Cu furie, s-au aruncat
Și să îi prindă-au încercat,
Pe Pavel și pe Sila; dar,
Truda lor fost-a în zadar.
Furioși, pentru că nu-i aflară,
Pe Iason, ei îl înhățară
Și pe câțiva frați. I-au luat
Și-n grabă i-au înfățișat,
‘Naintea dregătorilor,
Strigând apoi, în fața lor:
„Oameni-acești-au răscolit
Întreaga lume, și-au venit,
Acum, și-aici! După cum știți,
De Iason, fost-au găzduiți.
Ei sunt contra Cezarului!
Sunt contra ordinelor lui!
La toată lumea, ei au spus
Că e alt împărat: Iisus!”
Astfel, Iudei-au tulburat
Întreg norodul adunat,
Încât Iason și ceilalți frați,
Cu greu au fost eliberați,
Căci fiecare, negreșit,
Să dea zălog, a trebuit.
Pavel și Sila-au fost luați,
Și-apoi, trimiși – de către frați –
Noaptea, la Berea. Aici, ei,
În sinagogă, la Iudei,
Intrară, de cum au sosit.
Iudei-aceștia i-au primit,
Căci inimi mai alese-aveau,
Decât cei care se aflau
Pe la Tesalonic. Apoi,
Ei au primit, de la cei doi,
Cuvântul. Râvnă dovedeau,
Scripturile, când le citeau,
Voind să vadă, lămurit,
De-i drept tot ce li s-a vestit.
Mulți începură-atunci să crează.
La fel, multe femei de vază,
Din ale Grecilor, crezură
Și ucenici, mulți, se făcură.
Când, la Tesalonic, aflară
Iudeii, că cei doi intrară
În Berea și că au vestit
Cuvântul, grabnic, au venit
Acolo și, prin vorba lor,
Ei, inima noroadelor,
S-o tulbure, au încercat.
Pe Pavel, frații l-au luat –
După această întâmplare –
Și îl trimiseră pe mare.
La Berea, Sila a rămas,
Cu Timotei, în acel ceas.
Cei ce cu Pavel se porniră,
Pân’ la Atena-l însoțiră.
Cu bine-ajunseră și-apoi,
S-au întors, grabnic, înapoi,
A sa poruncă aducând,
De-a fi urmat cât mai curând,
De Sila și de Timotei.
Pe când îi aștepta pe ei,
Pavel, în duh, s-a-ntărâtat,
Văzând cât e de încărcat,
De idoli, acel loc. Astfel,
În sinagogă, vorbea el,
În fiecare dimineață,
Iudeilor, iar, în piață,
Celor pe care-i întâlnea.
Cu marii filozofi, vorbea,
Cari epicurieni erau,
Precum și stoici. Mulți ziceau:
„Palavragiul, ce voiește?
Despre ce, oare, ne vorbește?”
Iar alții, când l-au auzit
Cum, pe Iisus, el L-a vestit,
Au zis, de siguranță plini:
„Vestește dumnezei străini.”
Atunci, mâna, pe el, au pus
Și, la Areopag, l-au dus,
Unde l-au întrebat apoi:
„Putem afla, acum, și noi,
Ce-i astă-nvățătură nouă?
Împărtășește-ne-o și nouă,
Fiindcă tu aduci ceva
Ciudat, pentru auz. Cumva,
Ne spune-acuma, fără frică,
Ce vrea aceasta, ca să zică?”
Cine-n Atena locuia,
În altfel, vremea, nu-și trecea,
Decât umblând, vești, a căta
Și, ceva nou, a asculta.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
