S-a înălțat, la locul Lui –
În cer – la dreapta Domnului,
Iar Duhul Sfânt, făgăduit
De al Său Tată, L-a primit
Și-apoi, din El, El a turnat,
Tot ce-ați văzut și-ați ascultat.
David, în cer, nu s-a suit;
Ci, în ăst fel, el a vorbit:
„Domnul a zis, Domnului meu:
„Să stai la dreapta Mea, mereu,
Până când voi găsi o cale,
Prin care, sub tălpile Tale,
Dușmanii, să Ți-i pot a pune”.
Iată ce am a vă mai spune,
Acuma, vouă, despre El:
Tu, casă a lui Israel!
Iisus, pe care L-ai văzut
Aici, află c-a fost făcut,
De Dumnezeu, Domn și Hristos.
Din ceruri, El venit-a jos,
La tine; însă, L-ai primit
Cu ură, și L-ai răstignit!”
Ascultători-au fost pătrunși,
De aste vorbe, și străpunși
De ele-n inimi, s-au simțit,
Căci ziseră: „Noi am greșit!
Dar ce să facem, fraților?”
Petru răspunse, tuturor,
De-ndată: „Ascultați! Să știți,
Trebuie să vă pocăiți
Și fiecare dintre voi
Să fie botezat apoi,
Spre ștergerea păcatelor,
În Numele mântuitor,
Al Domnului Hristos Iisus,
Urmând ca să primiți, de sus –
Din ceruri deci – Duhul Cel Sfânt,
În dar, dat vouă, pe pământ.
A fost astă făgăduință,
Făcută oricărei ființă,
Din lume: ea e pentru voi,
Pentru copiii voștri-apoi,
Și pentru toți cari, pe-al lor drum,
Departe sunt, de ea, acum,
În orișicât va fi de mare
Numărul celora pe care
O să îi cheme Dumnezeu,
La El, prin vremuri, tot mereu.
Astfel, Petru mărturisea,
Dădea îndemnuri și zicea:
„Grăbiți-vă ca mântuiți,
Din ăst neam ticălos, să fiți!”
Acei ce-i ascultau vorbirea,
Primindu-i propovăduirea,
Îndată, s-au și botezat
Și astfel, s-au adăugat,
Atuncea, la numărul lor –
La cel al ucenicilor,
Fiind, în rândul, lor cuprinși –
Aproape de trei mii de inși.
Pe-apostoli, ei îi ascultau
Și, împreună, stăruiau
În dreapta lor învățătură
Și în frățeasca legătură.
Tot împreună se aflau
Și-atunci când pâinile frângeau,
Obișnuind să se adune,
Spre-a se uni, în rugăciune.
De frică, plini, cu toți erau,
Iar, prin apostoli, se făceau
Minuni și semne, ne-ncetat.
Cei ce-au crezut, s-au adunat,
Cu toții, la un loc, și-aveau –
Toate – de obște. Își vindeau –
Mulți dintre ei – ogoarele;
Alți-și vindeau averile,
Iar banii erau împărțiți,
După nevoi; și nelipsiți,
Din Templu, zilnic, ei erau.
Acasă, pâinile frângeau,
Luând hrana, în curăție
De inimă și bucurie.
Oriunde se aflau, mereu,
Îl lăudau pe Dumnezeu.
Întreg norodul îi iubea,
Iar Domnul, ne-ncetat, sporea
Numărul lor, cu noi veniți,
Cari și ei fost-au mântuiți.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
