La vorba lor, pe loc, s-a pus
Toată cetatea, în mișcare.
S-a strâns norodul, după care,
Pavel fu scos, din Templu-afară,
Iar ușile le încuiară.
Să îl omoare, au voit,
Dar vestea, iute, s-a lățit
Și, pretutindeni, a pătruns,
Astfel încât ea a ajuns
La căpitanul oastei, care
Aflat-a despre tulburare.
Ostași, acesta a luat,
Câțiva sutași, și-a alergat
La Templu. Toți, când l-au văzut,
Pe Pavel nu l-au mai bătut;
Iar căpitanu-a poruncit
Să fie-apoi înlănțuit,
Cu două lanțuri, și-a-ntrebat
Ce a făcut acel bărbat.
Dar unii, într-un fel, strigau;
Iar alții, altceva, spuneau,
Încât, nimic, n-a priceput,
Din zarva care s-a făcut.
Atunci, ostașilor, le-a spus
Că Pavel trebuie-a fi dus
În cetățuie, imediat.
Grabnic, aceștia au plecat,
Cu Pavel, iar când au suit
Pe trepte, ei au trebuit
A-l duce – căci nu mai putea –
Fiindcă lumea-l îmbulzea.
Întărâtat, norodu-acel
Striga: „Vrem moarte, pentru el!”
Chiar când era a fi băgat
În cetățuie, l-a-ntrebat
Pavel, pe căpitan: „Socot
Să te întreb acum, de pot
Să-ți spun ceva. Mi-e-ngăduit?”,
Iar căpitanul l-a privit,
Mirat, auzind cum vorbește,
Și-l întrebă: „Tu știi grecește?
Nu ești tu Egipteanu-acel
Care-n pustiu, a dus, cu el,
Atuncea când s-a răsculat,
Pe mulți tâlhari? Cum am aflat,
Erau mai mulți de patru mii.”
„Nu sunt acel, așa să știi!
Eu sunt Iudeu, iar țara mea,
E Tarsul din Cilicia” –
Răspunse el – „dintr-o cetate
Cari nu-i fără însemnătate.
Deci, să te rog, eu îndrăznesc:
Mă lasă, gloatei, să-i vorbesc.”
După ce, voie, a primit,
Pavel, pe trepte, s-a suit
Făcând semne, norodului,
S-asculte cuvântarea lui.
Îndată, o tăcere mare
Cuprinse gloata, peste care,
Pavel, privirea, și-a rotit
Și-n evreiește, a vorbit
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
