Amos 3
3
Mustrări și amenințări
1Seamă luați la ăst cuvânt,
Pe care l-a rostit Cel Sfânt,
Contra copiilor pe care
Neamul lui Israel îi are,
Cari, de la Egipteni, din țară,
De Domnul, fost-au scoși afară!
2„Dintre popoarele ce sânt
Pe fața-ntregului pământ,
Iată, pe voi Eu v-am ales.
Pentru că astfel v-am cules
Și pentru că Eu am văzut
Ce multe rele ați făcut,
Am să vă pedepsesc acum.
3Pornesc doi oameni pe un drum,
Fără să se fi învoit?
4Leu-n pădure a răcnit,
Dacă el, pradă, n-a avut?
Puiul de leu care-a șezut,
În vizuină, a zbierat,
Dacă nimic n-a înhățat?
5Pasărea cade pe pământ,
În laț, atuncea când nu sânt
Întinse curse? Se ridică
Lațul în sus, până nu pică
Ceva în el? Sună – cumva –
6Într-o cetate, cineva,
Cu trâmbița, făr’ a speria
Poporul ce se află-n ea?
Sau în cetate, peste fire,
Se lasă vreo nenorocire
Pe care să n-o fi făcut
Domnul și să n-o fi știut?
7Nu, nu, căci Domnul Dumnezeu
Taina-Și descoperă mereu,
În fața celor ce-L slujesc
Și cari proroci se dovedesc.
Nimic nu face, până când
Nu spune ce are de gând.
8Leul răcnește: cine, oare,
Nu va fi prins de-o spaimă mare?
Când Domnul Dumnezeu vorbește,
Cine, atunci, nu prorocește?”
9Pe-acoperișuri vă urcați –
Sus – pe palate și strigați!
De pe ale Asdodului,
Precum și-ale Egiptului
Case, strigați zicând: „Veniți
Degrabă, ca să vă suiți
Pe muntele Samariei,
Ca să vedeți, în sânul ei,
O mare neorânduială
Și asupriri, fără-ndoială!
10În tot ce fac se dovedește,
Neprihănirea că lipsește.
Comori adună în palate,
Prin silnicie câștigate
Și prin răpire, tot mereu.”
11De-aceea, Domnul Dumnezeu
A zis: „Vrăjmașul se arată,
Iar țara fi-va-mpresurată.
Asupra ei va tăbărî,
Tăria îi va doborî
Și jefuite vor fi toate
Palatele în ea aflate!”
12Domnul, apoi, a cuvântat:
„Precum păstorul a scăpat –
Din gura leului venit
La turmă, după jefuit –
Două bucăți dintr-un picior
Sau doar vârful urechilor,
La fel e cu fiii pe care
Neamul lui Israel îi are,
Aflați în al Samarie
Ținut, căci au să scape ei,
Pe un covor ce e luat
De la Damasc, ori pe vreun pat!
13Lucrul acesta-l ascultați
Și la el, seamă, să luați,
Spunându-l casei ‘ceea care
Din al lui Iacov ram răsare!” –
A zis Acela cari, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu,
Șezând în fruntea tuturor,
Drept Dumnezeu al oștilor.
14„Când pedepsesc pe Israel,
Și-altarele de la Betel
Le pedepsesc. Coarnele lor –
Cele ale altarelor –
Atuncea fi-vor sfărâmate
Și la pământ – jos – aruncate,
15Iar casele ce-au fost zidite
Spre a fi vara folosite,
Le nimicesc. De-asemenea –
Atunci – zdrobite vor cădea
Și casele de locuit,
Cari pentru iarnă s-au zidit.
Palatele ce-s construite
Din fildeș, fi-vor nimicite.
Și casele – se va vedea –
În vremea ‘ceea, vor cădea.
Așa va fi căci – negreșit –
Domnul e Cel care-a vorbit.”
Selectat acum:
Amos 3: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Amos 3
3
Mustrări și amenințări
1Seamă luați la ăst cuvânt,
Pe care l-a rostit Cel Sfânt,
Contra copiilor pe care
Neamul lui Israel îi are,
Cari, de la Egipteni, din țară,
De Domnul, fost-au scoși afară!
2„Dintre popoarele ce sânt
Pe fața-ntregului pământ,
Iată, pe voi Eu v-am ales.
Pentru că astfel v-am cules
Și pentru că Eu am văzut
Ce multe rele ați făcut,
Am să vă pedepsesc acum.
3Pornesc doi oameni pe un drum,
Fără să se fi învoit?
4Leu-n pădure a răcnit,
Dacă el, pradă, n-a avut?
Puiul de leu care-a șezut,
În vizuină, a zbierat,
Dacă nimic n-a înhățat?
5Pasărea cade pe pământ,
În laț, atuncea când nu sânt
Întinse curse? Se ridică
Lațul în sus, până nu pică
Ceva în el? Sună – cumva –
6Într-o cetate, cineva,
Cu trâmbița, făr’ a speria
Poporul ce se află-n ea?
Sau în cetate, peste fire,
Se lasă vreo nenorocire
Pe care să n-o fi făcut
Domnul și să n-o fi știut?
7Nu, nu, căci Domnul Dumnezeu
Taina-Și descoperă mereu,
În fața celor ce-L slujesc
Și cari proroci se dovedesc.
Nimic nu face, până când
Nu spune ce are de gând.
8Leul răcnește: cine, oare,
Nu va fi prins de-o spaimă mare?
Când Domnul Dumnezeu vorbește,
Cine, atunci, nu prorocește?”
9Pe-acoperișuri vă urcați –
Sus – pe palate și strigați!
De pe ale Asdodului,
Precum și-ale Egiptului
Case, strigați zicând: „Veniți
Degrabă, ca să vă suiți
Pe muntele Samariei,
Ca să vedeți, în sânul ei,
O mare neorânduială
Și asupriri, fără-ndoială!
10În tot ce fac se dovedește,
Neprihănirea că lipsește.
Comori adună în palate,
Prin silnicie câștigate
Și prin răpire, tot mereu.”
11De-aceea, Domnul Dumnezeu
A zis: „Vrăjmașul se arată,
Iar țara fi-va-mpresurată.
Asupra ei va tăbărî,
Tăria îi va doborî
Și jefuite vor fi toate
Palatele în ea aflate!”
12Domnul, apoi, a cuvântat:
„Precum păstorul a scăpat –
Din gura leului venit
La turmă, după jefuit –
Două bucăți dintr-un picior
Sau doar vârful urechilor,
La fel e cu fiii pe care
Neamul lui Israel îi are,
Aflați în al Samarie
Ținut, căci au să scape ei,
Pe un covor ce e luat
De la Damasc, ori pe vreun pat!
13Lucrul acesta-l ascultați
Și la el, seamă, să luați,
Spunându-l casei ‘ceea care
Din al lui Iacov ram răsare!” –
A zis Acela cari, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu,
Șezând în fruntea tuturor,
Drept Dumnezeu al oștilor.
14„Când pedepsesc pe Israel,
Și-altarele de la Betel
Le pedepsesc. Coarnele lor –
Cele ale altarelor –
Atuncea fi-vor sfărâmate
Și la pământ – jos – aruncate,
15Iar casele ce-au fost zidite
Spre a fi vara folosite,
Le nimicesc. De-asemenea –
Atunci – zdrobite vor cădea
Și casele de locuit,
Cari pentru iarnă s-au zidit.
Palatele ce-s construite
Din fildeș, fi-vor nimicite.
Și casele – se va vedea –
În vremea ‘ceea, vor cădea.
Așa va fi căci – negreșit –
Domnul e Cel care-a vorbit.”
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca