„Juncane din Basan, luați
Seama acum și ascultați –
Pe muntele Samariei –
Acest cuvânt, căci pe toți cei
Ce sunt săraci îi asupriți,
Pe cei în lipsă îi zdrobiți,
Iar soților voști’ le-ați cerut
Și-ați zis: „Dați-ne de băut!”
Pe-a Lui sfințenie, a jurat
Domnul și-astfel a cuvântat:
„Iată, vin zile, pentru voi,
Când cu cârlige, prinse-apoi
Veți fi. Cu undiți de pescari,
Prinse-au să fie-acelea cari
Se vor vădi o rămășiță
Scăpată din a voastră viță.”
„Când prin spărturi o să ieșiți,
Drept înainte-o să fugiți
Și la Harmon, în urmă, voi
Ajungeți lepădate-apoi” –
Spusese Domnul. „Spre Betel
Să vă-ndreptați și-n locu-acel,
Degrabă să păcătuiți!
Și spre Ghilgal să vă zoriți
Ca și mai mult, acolo, voi,
Păcatul să-l sporiți apoi!
Aduceți jertfe dimineața,
Când zorile-și arată fața,
Iar tot la trei zile apoi,
Aduceți zeciuială voi!
Faceți să fumege, de-ndat’,
Jertfele cari, cu aluat
Făcute sunt și au menire
De jertfe pentru mulțumire!
Trâmbițe-n mâini să vă luați,
Cu ele ca să trâmbițați!
Vestiți-vă voi, fiecare,
Ce daruri dați pentru mâncare,
Precum și cele ce se-adună,
Date fiind de voie bună!
Vestiți ce daruri sunt făcute
Și faceți-le cunoscute!
Deci voi, fii ai lui Israel,
Să faceți dar, în așa fel,
Precum vă place, tot mereu!” –
Spusese Domnul Dumnezeu.
„Iată, și Eu, din partea Mea,
La voi trimis-am foametea.
Peste cetăți ea a căzut.
Lipsă de pâine ați avut,
Însă la Mine, înapoi,
Tot n-ați vrut să vă-ntoarceți voi!”
N-am vrut nici ploaie să vă dau,
Când încă trei luni mai erau
Până porneați la secerat.
Peste-o cetate, ploi, am dat,
Dar peste alta, am făcut,
Un strop ca să nu fi căzut.
Peste-un ogor, ploaie, am dat,
Iar peste altul n-a plouat.
Două sau trei cetăți n-aveau
Apă să bea și se duceau
La alta, care a avut
Mai multă apă de băut.
Degeaba, căci n-au izbutit,
Setea, să își fi potolit.
Însă la Mine, înapoi,
Tot n-ați vrut să vă-ntoarceți voi!”
Rugină-n grâu am răspândit
Și cu tăciune l-am lovit.
Grădinile ce le-ați avut,
Viile care v-au crescut
Mândre și mari, ai voști’ smochini
Și-asemenea ai voști’ măslini
Ajuns-au – deseori – să cadă,
Lăcustelor lacome, pradă.
Cu toate-acestea însă voi,
Nu v-ați întors la Mine-apoi!”
Ca și-n Egipt, ciumă-am trimis
Asupră-vă și i-am ucis
Pe-ai voști’ tineri, cu sabia;
Caii, am pus, să vi se ia.
Făcut-am de vi s-a suit,
În nări, duhoarea ce-a ieșit
Din tabăra unde erați
Toți, laolaltă adunați.
Cu toate-acestea însă voi
Nu v-ați întors la Mine-apoi.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
