Amos 5:1-10

Să ascultați acest cuvânt, Să ascultați ăst jalnic cânt, Pe cari îl fac casei pe care Neamul lui Israel o are! „Iată, a lui Israel fiică Picat-a și nu se ridică. Trântită la pământ e ea Și n-o ridică nimenea.” Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Cetatea care o să poată, Oameni, o mie, ca să scoată La luptă, va mai rămânea Doar cu o sută. Apoi cea Care, la luptă, o să poată, Oameni, o sută, ca să scoată, Cu zece doar va rămânea, Din ceata pe cari o avea, Ieșită din casa pe care Neamul lui Israel o are.” Domnul a zis în acest fel Apoi, casei lui Israel: „Hai, căutați-Mă! Veniți, Căci doar așa o să trăiți! Nu spre Betel vă îndreptați Și nu Ghilgalu-l căutați! Nu spre Beer-Șeba treceți voi! Căci în robie, dus apoi, Va fi Ghilgalul negreșit, Iar tot Betelul nimicit. Pe Domnul căutați-L voi Ca să trăiți astfel apoi! Vă temeți, să nu vină foc Care să mistuie-acest loc – Neam al lui Iosif – de îndat’, Fără ca să se fi aflat Nimeni, atuncea, la Betel Pentru a stinge focu-acel! Vă temeți voi, care schimbați Dreptu-n pelin și-apoi călcați Tot adevărul în picioare, Făr’ ca vreo urmă de mustrare, În cugete, să fi avut! Domnul e Cel care-a făcut Cloșca cu pui. Apoi – la fel – Și Orionul, tot de El A fost făcut. Apele care Se află-n necuprinsa mare, De către El, chemate sânt, Să le reverse pe pământ. El este cunoscut în lume, Căci „Domnul”, este al Său Nume. Ca fulgerul, El îi lovește Pe cei tari și îi prăpădește, Iar peste cetățui, de-ndată, Al nimicirii val se-arată.” Ei îl urăsc pe-acela care Îi mustră pentru-a lor purtare, Iar de cel care le-a vorbit Din inimă, ei s-au scârbit.