Amos 5
5
1Să ascultați acest cuvânt,
Să ascultați ăst jalnic cânt,
Pe cari îl fac casei pe care
Neamul lui Israel o are!
2„Iată, a lui Israel fiică
Picat-a și nu se ridică.
Trântită la pământ e ea
Și n-o ridică nimenea.”
3Așa a zis Cel cari, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu:
„Cetatea care o să poată,
Oameni, o mie, ca să scoată
La luptă, va mai rămânea
Doar cu o sută. Apoi cea
Care, la luptă, o să poată,
Oameni, o sută, ca să scoată,
Cu zece doar va rămânea,
Din ceata pe cari o avea,
Ieșită din casa pe care
Neamul lui Israel o are.”
4Domnul a zis în acest fel
Apoi, casei lui Israel:
„Hai, căutați-Mă! Veniți,
Căci doar așa o să trăiți!
5Nu spre Betel vă îndreptați
Și nu Ghilgalu-l căutați!
Nu spre Beer-Șeba treceți voi!
Căci în robie, dus apoi,
Va fi Ghilgalul negreșit,
Iar tot Betelul nimicit.
6Pe Domnul căutați-L voi
Ca să trăiți astfel apoi!
Vă temeți, să nu vină foc
Care să mistuie-acest loc –
Neam al lui Iosif – de îndat’,
Fără ca să se fi aflat
Nimeni, atuncea, la Betel
Pentru a stinge focu-acel!
7Vă temeți voi, care schimbați
Dreptu-n pelin și-apoi călcați
Tot adevărul în picioare,
Făr’ ca vreo urmă de mustrare,
În cugete, să fi avut!
8Domnul e Cel care-a făcut
Cloșca cu pui. Apoi – la fel –
Și Orionul, tot de El
A fost făcut. Apele care
Se află-n necuprinsa mare,
De către El, chemate sânt,
Să le reverse pe pământ.
El este cunoscut în lume,
Căci „Domnul”, este al Său Nume.
9Ca fulgerul, El îi lovește
Pe cei tari și îi prăpădește,
Iar peste cetățui, de-ndată,
Al nimicirii val se-arată.”
10Ei îl urăsc pe-acela care
Îi mustră pentru-a lor purtare,
Iar de cel care le-a vorbit
Din inimă, ei s-au scârbit.
11Pentru că în picioare, voi
Călcați pe cel sărac și-apoi –
După ce v-ați purtat astfel –
Luați și grâul de la el,
Iată dar ce o să pățiți:
Degeaba, case vă zidiți
Din pietrele cele cioplite,
Căci n-au să fie locuite!
Măcar că vii bune aveți,
Din vinul lor, nu o să beți!
12Nelegiuiri multe-ați făcut.
Păcatele vi le-am văzut
Și fără număr s-au vădit.
Pe cel drept, voi l-ați asuprit.
Mită mereu ați tot luat
Și în picioare ați călcat –
Nepăsători – dreptul pe care
Acela ce-i sărac îl are.
13Iată ce trebuie să facă
Cei înțelepți, acum: să tacă,
Pentru că vremile sunt rele
Și se arată timpuri grele.
14De rău, voi să vă depărtați
Și binele să-l căutați,
Pentru ca astfel să trăiți
Și ocrotire să primiți
Din partea Domnului pe care,
Drept Dumnezeu, oștirea-L are!
Dacă veți face-așa, apoi,
Al oști Domn va fi cu voi!
15Răul, urâți-l și fugiți!
Doar binele, să îl iubiți,
Căci poate-atunci, Cel cari, mereu,
E al oștirii Dumnezeu
Va avea milă de-a cea viță
Ce-i a lui Iosif rămășiță.
16De-aceea, Domnul tuturor
Și Dumnezeu al oștilor –
Acela care S-a vădit
Atotputernic – a vorbit:
„În toate ale lor piețe
Se vor vedea doar triste fețe;
La fel, pe ulițele lor,
Suspinele bocetelor
Au să se-audă-năbușit,
Zicând, „Vai! Vai!”, necontenit.
Acela care e plugar
Va fi chemat la jale, iar
Cel care știe să bocească
Va fi chemat s-alcătuiască
Jelanii pentru morți. În vie,
17Un mare bocet o să fie,
Când Eu voi trece printre voi” –
A mai spus Dumnezeu, apoi.
18Vai de cei care se vădesc
Că, „ziua Domnului”, doresc!
La ce vă așteptați voi, oare,
De la a Domnului zi mare?
Când acea zi are să vină,
Beznă va fi ea, nu lumină.
19Veți fi precum omul cel care
Fuge – speriat – de-un leu, dar are
Să întâlnească-un urs de-ndat’,
Iar când crede că a scăpat –
În curtea sa când se găsește
Și când, de zid, se sprijinește –
Un șarpe va veni la el
Și-l va mușca pe omu-acel!
20Când ziua Domnului se-arată,
Nu va fi ea, întunecată?
Când va veni ea, peste fire,
Are să aibă strălucire?
Sau când în lume o să vină,
Nu-i beznă, în loc de lumină?
21Urâte-Mi sunt zilele care
Le aveți voi, de sărbătoare!
Văzut-am, de atâtea ori,
Ce adunări de sărbători
Știți voi ca să aveți, mereu!
De-aceea, nu le sufăr Eu!
22Jertfe Îmi dați, ce se socot
A fi drept ardere de tot;
Apoi Mi-aduceți daruri care
Menite sunt pentru mâncare.
Degeaba-Mi dați jertfele-acele,
Căci n-am nici o plăcere-n ele.
Iată, vițeii îngrășați,
Pe cari veniți ca să Mi-i dați
Drept jertfe care au menire
De jertfe pentru mulțumire,
Nu-Mi sunt pe plac și nu-Mi priesc;
De-aceea, nici nu îi privesc.
23Vuietul cântecelor tale,
Ține-l departe de-a Mea cale!
Nu pot s-ascult – neîndoios –
Sunetul de-alăute scos!
24Dreptatea curgă ca un râu
Și-asemenea unui pârâu,
Neprihănirea arătată
Să nu vă sece niciodată!
25Jertfe și daruri de mâncare
Mi-ați dăruit voi Mie oare,
Când în pustie v-ați aflat
Și patruzeci de ani ați stat?
Îmi spune tu, casă pe care
Neamul lui Israel o are,
Ce jertfe tu Mi-ai dăruit,
Când prin pustiu ai rătăcit?
26Voi, pe Sacut o să urcați,
Ca să vă puneți împărați,
Iar pe Caivan, idoli la care,
Mereu aduceți închinare.
Îi ridicați ca pe o stea
Ce este a aceluia
Pe care – precum am văzut –
Drept dumnezeu vi l-ați făcut.
27De-aceea, vreau ca să se știe
Că vă voi duce în robie.
Dincolo de Damasc apoi,
Am să vă duc, robi să fiți voi.
Așa va fi căci, negreșit,
Domnul e Cel care-a vorbit,
Iar Numele-I răsunător
E „Dumnezeul oștilor”!”
Selectat acum:
Amos 5: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Amos 5
5
1Să ascultați acest cuvânt,
Să ascultați ăst jalnic cânt,
Pe cari îl fac casei pe care
Neamul lui Israel o are!
2„Iată, a lui Israel fiică
Picat-a și nu se ridică.
Trântită la pământ e ea
Și n-o ridică nimenea.”
3Așa a zis Cel cari, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu:
„Cetatea care o să poată,
Oameni, o mie, ca să scoată
La luptă, va mai rămânea
Doar cu o sută. Apoi cea
Care, la luptă, o să poată,
Oameni, o sută, ca să scoată,
Cu zece doar va rămânea,
Din ceata pe cari o avea,
Ieșită din casa pe care
Neamul lui Israel o are.”
4Domnul a zis în acest fel
Apoi, casei lui Israel:
„Hai, căutați-Mă! Veniți,
Căci doar așa o să trăiți!
5Nu spre Betel vă îndreptați
Și nu Ghilgalu-l căutați!
Nu spre Beer-Șeba treceți voi!
Căci în robie, dus apoi,
Va fi Ghilgalul negreșit,
Iar tot Betelul nimicit.
6Pe Domnul căutați-L voi
Ca să trăiți astfel apoi!
Vă temeți, să nu vină foc
Care să mistuie-acest loc –
Neam al lui Iosif – de îndat’,
Fără ca să se fi aflat
Nimeni, atuncea, la Betel
Pentru a stinge focu-acel!
7Vă temeți voi, care schimbați
Dreptu-n pelin și-apoi călcați
Tot adevărul în picioare,
Făr’ ca vreo urmă de mustrare,
În cugete, să fi avut!
8Domnul e Cel care-a făcut
Cloșca cu pui. Apoi – la fel –
Și Orionul, tot de El
A fost făcut. Apele care
Se află-n necuprinsa mare,
De către El, chemate sânt,
Să le reverse pe pământ.
El este cunoscut în lume,
Căci „Domnul”, este al Său Nume.
9Ca fulgerul, El îi lovește
Pe cei tari și îi prăpădește,
Iar peste cetățui, de-ndată,
Al nimicirii val se-arată.”
10Ei îl urăsc pe-acela care
Îi mustră pentru-a lor purtare,
Iar de cel care le-a vorbit
Din inimă, ei s-au scârbit.
11Pentru că în picioare, voi
Călcați pe cel sărac și-apoi –
După ce v-ați purtat astfel –
Luați și grâul de la el,
Iată dar ce o să pățiți:
Degeaba, case vă zidiți
Din pietrele cele cioplite,
Căci n-au să fie locuite!
Măcar că vii bune aveți,
Din vinul lor, nu o să beți!
12Nelegiuiri multe-ați făcut.
Păcatele vi le-am văzut
Și fără număr s-au vădit.
Pe cel drept, voi l-ați asuprit.
Mită mereu ați tot luat
Și în picioare ați călcat –
Nepăsători – dreptul pe care
Acela ce-i sărac îl are.
13Iată ce trebuie să facă
Cei înțelepți, acum: să tacă,
Pentru că vremile sunt rele
Și se arată timpuri grele.
14De rău, voi să vă depărtați
Și binele să-l căutați,
Pentru ca astfel să trăiți
Și ocrotire să primiți
Din partea Domnului pe care,
Drept Dumnezeu, oștirea-L are!
Dacă veți face-așa, apoi,
Al oști Domn va fi cu voi!
15Răul, urâți-l și fugiți!
Doar binele, să îl iubiți,
Căci poate-atunci, Cel cari, mereu,
E al oștirii Dumnezeu
Va avea milă de-a cea viță
Ce-i a lui Iosif rămășiță.
16De-aceea, Domnul tuturor
Și Dumnezeu al oștilor –
Acela care S-a vădit
Atotputernic – a vorbit:
„În toate ale lor piețe
Se vor vedea doar triste fețe;
La fel, pe ulițele lor,
Suspinele bocetelor
Au să se-audă-năbușit,
Zicând, „Vai! Vai!”, necontenit.
Acela care e plugar
Va fi chemat la jale, iar
Cel care știe să bocească
Va fi chemat s-alcătuiască
Jelanii pentru morți. În vie,
17Un mare bocet o să fie,
Când Eu voi trece printre voi” –
A mai spus Dumnezeu, apoi.
18Vai de cei care se vădesc
Că, „ziua Domnului”, doresc!
La ce vă așteptați voi, oare,
De la a Domnului zi mare?
Când acea zi are să vină,
Beznă va fi ea, nu lumină.
19Veți fi precum omul cel care
Fuge – speriat – de-un leu, dar are
Să întâlnească-un urs de-ndat’,
Iar când crede că a scăpat –
În curtea sa când se găsește
Și când, de zid, se sprijinește –
Un șarpe va veni la el
Și-l va mușca pe omu-acel!
20Când ziua Domnului se-arată,
Nu va fi ea, întunecată?
Când va veni ea, peste fire,
Are să aibă strălucire?
Sau când în lume o să vină,
Nu-i beznă, în loc de lumină?
21Urâte-Mi sunt zilele care
Le aveți voi, de sărbătoare!
Văzut-am, de atâtea ori,
Ce adunări de sărbători
Știți voi ca să aveți, mereu!
De-aceea, nu le sufăr Eu!
22Jertfe Îmi dați, ce se socot
A fi drept ardere de tot;
Apoi Mi-aduceți daruri care
Menite sunt pentru mâncare.
Degeaba-Mi dați jertfele-acele,
Căci n-am nici o plăcere-n ele.
Iată, vițeii îngrășați,
Pe cari veniți ca să Mi-i dați
Drept jertfe care au menire
De jertfe pentru mulțumire,
Nu-Mi sunt pe plac și nu-Mi priesc;
De-aceea, nici nu îi privesc.
23Vuietul cântecelor tale,
Ține-l departe de-a Mea cale!
Nu pot s-ascult – neîndoios –
Sunetul de-alăute scos!
24Dreptatea curgă ca un râu
Și-asemenea unui pârâu,
Neprihănirea arătată
Să nu vă sece niciodată!
25Jertfe și daruri de mâncare
Mi-ați dăruit voi Mie oare,
Când în pustie v-ați aflat
Și patruzeci de ani ați stat?
Îmi spune tu, casă pe care
Neamul lui Israel o are,
Ce jertfe tu Mi-ai dăruit,
Când prin pustiu ai rătăcit?
26Voi, pe Sacut o să urcați,
Ca să vă puneți împărați,
Iar pe Caivan, idoli la care,
Mereu aduceți închinare.
Îi ridicați ca pe o stea
Ce este a aceluia
Pe care – precum am văzut –
Drept dumnezeu vi l-ați făcut.
27De-aceea, vreau ca să se știe
Că vă voi duce în robie.
Dincolo de Damasc apoi,
Am să vă duc, robi să fiți voi.
Așa va fi căci, negreșit,
Domnul e Cel care-a vorbit,
Iar Numele-I răsunător
E „Dumnezeul oștilor”!”
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca