Din ziua când am auzit
Aceste vorbe, ne-am silit,
Neîncetat, în urmă, noi,
Să înălțăm rugi, pentru voi.
Să știți că noi nu încetăm
Ca pentru voi, să ne rugăm
Și cerem, de la Dumnezeu,
Ca să vă deie, tot mereu,
Înțelepciunea Lui cerească,
Priceperea duhovnicească
Și cunoștința voii Sale,
Ca astfel, să găsiți o cale,
Prin care-n chip vrednic, dragi frați,
De Domnul, voi să vă purtați
Și-n orișice lucru, să știți,
Mereu, plăcuți, ca să Îi fiți.
Deci, fiecare să adune,
Roade, numai în fapte bune,
Și-apoi – în a lui Dumnezeu
Cunoaștere, sporind mereu –
Întotdeauna, întăriți,
Cu-a Lui putere, voi să fiți –
După a slavei Lui tărie –
Gata fiind, cu bucurie,
De-a face față-n încercare
Și dovedind, mereu, răbdare –
Sau o răbdare-ndelungată.
Este nevoie, totodată,
Ca Tatălui să-I mulțumiți,
Căci ați ajuns învredniciți
Să aveți parte – fraților –
De moștenirea sfinților,
Care se află în lumină
Și, peste voi, are să vină.
Din a tenebrelor putere,
Ne-a izbăvit prin a Sa vrere,
Dându-ne-n urmă – dragii mei –
Împărăția dragostei
Fiului Său. Acolo, El
Ne-a strămutat, pe noi, astfel.
Prin Fiul Său, primit-am noi,
Răscumpărare, mai apoi,
Căci El – prin sângele vărsat –
Păcatele ni le-a iertat.