Coloseni 2:1-8

„Doresc să știți bine, apoi, Ce luptă duc eu, pentru voi – Pentru cei care vă aflați În Laodiceea, dragi frați, Și pentru cei ce n-au putut, Fața, încă, să-mi fi văzut. Mă lupt ca-mbărbătați să fie, În inimi – ei – și să se ție Uniți în dragoste, să poată S-adune bogăția toată A plinătății de știință, Prin care vor avea putință Ca să cunoască fiecare, Apoi, această taină mare, A Dumnezeului de Sus – Adică, pe Hristos Iisus – În care fost-au așezate Comorile nemăsurate, De-nțelepciune, de știință, Și orice fel de cunoștință. V-am spus ăst lucru, iubiți frați, Ca voi să nu fiți înșelați De cei ce vor veni la voi, Cu vorbe-amăgitoare-apoi. Chiar dacă eu – pe al meu drum – Departe sunt, de voi, acum, Totuși – cu duhul – negreșit, Sunt lângă voi, necontenit, Privind cu bucurie-apoi, La rânduiala dintre voi Și la tăria de credință, Pe cari, cu mare sârguință, O țineți, în Hristos Iisus. De-aceea, după cum v-am spus, Cum ați știut ca să-L primiți Pe Domnul, trebuie să știți Ca să umblați, mereu, în El Și înrădăcinați astfel, Să fiți voi, în Hristos, zidiți Și prin credință, întăriți, După învățătura care A căpătat-o fiecare, Sporind în ea apoi, mereu, Cu mulțumiri, lui Dumnezeu. Seama luați ca nu cumva, Să vă înșele cineva, Care, la voi, are să vie, Vorbind de vreo filosofie, Sau atacând a voastră fire, Cu vreo deșartă amăgire, A datinilor omenești, Sau cu învățături firești, Pe care, doar la început, Lumea aceasta le-a avut. Ele n-aduc nici un folos, Dacă nu sunt după Hristos