Daniel 1
1
Daniel la Babilon
1Când, trei ani Ioiachim făcea,
De când în Iuda-mpărățea,
Venit-a Nebucadențar
Și a călcat al său hotar.
Către Ierusalim plecase
Cu oaste, și-l înconjurase,
Căci el fusese-acela care,
În Babilon, era mai mare.
2Domnul, în mâna lui, a dat
Pe al lui Iuda împărat
Și-o parte-a vaselor pe care
Casa lui Dumnezeu le are.
Cel care-n Iuda a domnit
Fusese Ioiachim numit.
În urmă, Nebucadențar
Se duse în țara Șinear,
Cu vasele ce le-a luat
Și-acolo el le-a așezat
În casa celuia pe care,
Drept dumnezeu al său, îl are.
3Apoi, la sine l-a chemat
Pe Așpenaz, cel așezat
Mai mare peste slujitori
Care sunt fameni dregători,
Și-i porunci ca să se ducă –
Degrabă – și să îi aducă
Câțiva copii din cei pe care
Neamul lui Israel îi are,
Cari sunt de stirpe-mpărătească
Și sunt de viță boierească.
4Tineri-acei au trebuit,
Frumoși să fie – negreșit –
Fără cusur și învățați,
Cu-nțelepciune înzestrați
În orice ramură pe care
Știința-acelei vremi o are;
De-asemenea, s-a mai cerut,
Pricepere să fi avut
Și-o minte ageră, cu care
Să se vădească-a fi în stare
De a sluji la-mpărăție
Și lângă împărat să fie.
De la ăști tineri, se cerea
Ca să învețe scrierea,
Precum și limba cea pe care
Neamul Haldeilor o are.
5Chiar împăratul – negreșit –
Acestora le-a dăruit –
Zilnic – o parte din bucate,
Care la masa lui sunt date,
Și vin din vinul ce îl bea,
Căci împăratul își dorea,
Timp de trei ani ca să îi crească
Și-apoi tinerii să-l slujească.
6Printre cei care-au fost luați
Atunci, din Iuda, sunt aflați
Hanania și Daniel,
Azaria și Mișael.
7Mai marele din slujitori
Care sunt fameni dregători,
Ale lor nume le-a schimbat
Și alte nume-apoi le-a dat,
Cum se ceruse. Așadar,
El îl numise Beltșațar
Pe cel chemat drept Daniel,
Meșac i-a zis lui Mișael,
Șadrac era Hanania
Și-apoi, pentru Azaria
Drept Abed-Nego, a găsit
Că este nume potrivit.
8Dar cel care a fost chemat
Drept Daniel, a cugetat
Că nu voiește-a se spurca
Și nu e bine a mânca
El, din alesele bucate
Cari de-mpărat îi erau date.
El n-a voit, de-asemenea,
Din vinu-mpărătesc să bea.
De-aceea, pe acela care
Fusese pus drept cel mai mare
Peste cei cari sunt slujitori
Cu rang de fameni-dregători,
El l-a rugat să îl scutească
Și astfel să nu îl silească
În nici un fel, de a mânca,
Făcându-l de a se spurca.
9Lucrul acesta I-a plăcut
Lui Dumnezeu și a făcut
Ca Daniel să dobândească
Bunăvoință și să crească
Apoi, în ochii celui care
E peste fameni pus mai mare.
10Cel ce era cârmuitor,
Al tuturor famenilor,
Privit-a către Daniel
Și-a cuvântat în acest fel:
„Să afli dar, că mă tem eu,
Doar de cel care-i domn al meu
Și care-a hotărât apoi,
Ce veți mânca și veți bea voi.
Mă tem să nu vadă, cumva,
Pe fețele voastre, ceva.
Nu vreau ca fețe triste-apoi,
Să vadă el că aveți voi
Și-n acest fel să vă vădiți
Că sunteți mai deosebiți
De tinerii din casa noastră,
Tineri cari sunt de vârsta voastră.
Căci dacă întâmpla-se-va
Că el va observa ceva,
Încredințați voiesc să fiți
Că viața mi-o primejduiți
În fața împăratului.”
11Atunci, îngrijitorului –
Cari răspundea de Daniel,
De-asemenea de Mișael,
Precum și de Hanania
Și-apoi și de Azaria –
Fiind mai mare al lor pus,
În ăst fel Daniel i-a spus:
12„Doar zece zile, de voiești,
Pe ai tăi robi să îi hrănești
Cu zarzavat – cum au cerut –
Și doar cu apă de băut.
13Voim ca să te uiți apoi,
La fețele ce le-avem noi
Și să te uiți, de-asemenea,
La fețele ce le-or avea
Tinerii care ne-nsoțesc
Și care hrana o primesc,
De la-mpărat!” Omu-a făcut
14Așa precum i s-a cerut
Și zece zile-a numărat
În care el i-a încercat.
15După ce timpul a trecut,
Îngrijitorul a văzut
Că mult mai bine arătau
Decât cei care-i însoțeau
Și aveau parte de bucate
Alese și îmbelșugate.
16Îngrijitorul le-a luat
Hrana și vinul și le-a dat
Doar zarzavat în schimbul ei,
Cum au voit tineri-acei.
17Prin îndurarea cari mereu
Le-a arătat-o Dumnezeu,
Cei patru tineri au primit
Știință și au dobândit,
Apoi, putința să adune
O cât mai mare-nțelepciune
Ce le-a adus pricepere
La orice fel de scriere
Deosebită. Astfel, El
Făcutu-l-a pe Daniel –
A cărui minte o deschise –
Deștept în viziuni și vise.
18Apoi, când vremea sorocită
De împărat fost-a-mplinită,
Cel ce era cârmuitor
Al tuturor famenilor
I-a dus la Nebucadențar.
19El le-a vorbit tuturor, dar
În rândul lor nu s-a găsit
Nimeni a fi asemuit
Cu-Azaria ori Daniel,
Hanania sau Mișael.
20În toate lucrurile care
Cereau înțelepciune mare –
Lucruri la care răspundeau
Tineri-aceștia când erau,
De împărat chiar, întrebați –
Mereu, ei fost-au lăudați;
Iar împăratul – negreșit –
Drept mai destoinici i-a găsit –
De zece ori – decât sunt cei
Care de-o vârstă sunt cu ei,
Decât toți cei ce-s vrăjitori,
Sau sunt, în stele, cititori.
21Așa a dus-o Daniel –
Și cei care au fost cu el –
Până când Cir, drept împărat,
Ajunse-a fi încoronat.
Și până când avea să vie
Întâiul său an de domnie.
Selectat acum:
Daniel 1: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Daniel 1
1
Daniel la Babilon
1Când, trei ani Ioiachim făcea,
De când în Iuda-mpărățea,
Venit-a Nebucadențar
Și a călcat al său hotar.
Către Ierusalim plecase
Cu oaste, și-l înconjurase,
Căci el fusese-acela care,
În Babilon, era mai mare.
2Domnul, în mâna lui, a dat
Pe al lui Iuda împărat
Și-o parte-a vaselor pe care
Casa lui Dumnezeu le are.
Cel care-n Iuda a domnit
Fusese Ioiachim numit.
În urmă, Nebucadențar
Se duse în țara Șinear,
Cu vasele ce le-a luat
Și-acolo el le-a așezat
În casa celuia pe care,
Drept dumnezeu al său, îl are.
3Apoi, la sine l-a chemat
Pe Așpenaz, cel așezat
Mai mare peste slujitori
Care sunt fameni dregători,
Și-i porunci ca să se ducă –
Degrabă – și să îi aducă
Câțiva copii din cei pe care
Neamul lui Israel îi are,
Cari sunt de stirpe-mpărătească
Și sunt de viță boierească.
4Tineri-acei au trebuit,
Frumoși să fie – negreșit –
Fără cusur și învățați,
Cu-nțelepciune înzestrați
În orice ramură pe care
Știința-acelei vremi o are;
De-asemenea, s-a mai cerut,
Pricepere să fi avut
Și-o minte ageră, cu care
Să se vădească-a fi în stare
De a sluji la-mpărăție
Și lângă împărat să fie.
De la ăști tineri, se cerea
Ca să învețe scrierea,
Precum și limba cea pe care
Neamul Haldeilor o are.
5Chiar împăratul – negreșit –
Acestora le-a dăruit –
Zilnic – o parte din bucate,
Care la masa lui sunt date,
Și vin din vinul ce îl bea,
Căci împăratul își dorea,
Timp de trei ani ca să îi crească
Și-apoi tinerii să-l slujească.
6Printre cei care-au fost luați
Atunci, din Iuda, sunt aflați
Hanania și Daniel,
Azaria și Mișael.
7Mai marele din slujitori
Care sunt fameni dregători,
Ale lor nume le-a schimbat
Și alte nume-apoi le-a dat,
Cum se ceruse. Așadar,
El îl numise Beltșațar
Pe cel chemat drept Daniel,
Meșac i-a zis lui Mișael,
Șadrac era Hanania
Și-apoi, pentru Azaria
Drept Abed-Nego, a găsit
Că este nume potrivit.
8Dar cel care a fost chemat
Drept Daniel, a cugetat
Că nu voiește-a se spurca
Și nu e bine a mânca
El, din alesele bucate
Cari de-mpărat îi erau date.
El n-a voit, de-asemenea,
Din vinu-mpărătesc să bea.
De-aceea, pe acela care
Fusese pus drept cel mai mare
Peste cei cari sunt slujitori
Cu rang de fameni-dregători,
El l-a rugat să îl scutească
Și astfel să nu îl silească
În nici un fel, de a mânca,
Făcându-l de a se spurca.
9Lucrul acesta I-a plăcut
Lui Dumnezeu și a făcut
Ca Daniel să dobândească
Bunăvoință și să crească
Apoi, în ochii celui care
E peste fameni pus mai mare.
10Cel ce era cârmuitor,
Al tuturor famenilor,
Privit-a către Daniel
Și-a cuvântat în acest fel:
„Să afli dar, că mă tem eu,
Doar de cel care-i domn al meu
Și care-a hotărât apoi,
Ce veți mânca și veți bea voi.
Mă tem să nu vadă, cumva,
Pe fețele voastre, ceva.
Nu vreau ca fețe triste-apoi,
Să vadă el că aveți voi
Și-n acest fel să vă vădiți
Că sunteți mai deosebiți
De tinerii din casa noastră,
Tineri cari sunt de vârsta voastră.
Căci dacă întâmpla-se-va
Că el va observa ceva,
Încredințați voiesc să fiți
Că viața mi-o primejduiți
În fața împăratului.”
11Atunci, îngrijitorului –
Cari răspundea de Daniel,
De-asemenea de Mișael,
Precum și de Hanania
Și-apoi și de Azaria –
Fiind mai mare al lor pus,
În ăst fel Daniel i-a spus:
12„Doar zece zile, de voiești,
Pe ai tăi robi să îi hrănești
Cu zarzavat – cum au cerut –
Și doar cu apă de băut.
13Voim ca să te uiți apoi,
La fețele ce le-avem noi
Și să te uiți, de-asemenea,
La fețele ce le-or avea
Tinerii care ne-nsoțesc
Și care hrana o primesc,
De la-mpărat!” Omu-a făcut
14Așa precum i s-a cerut
Și zece zile-a numărat
În care el i-a încercat.
15După ce timpul a trecut,
Îngrijitorul a văzut
Că mult mai bine arătau
Decât cei care-i însoțeau
Și aveau parte de bucate
Alese și îmbelșugate.
16Îngrijitorul le-a luat
Hrana și vinul și le-a dat
Doar zarzavat în schimbul ei,
Cum au voit tineri-acei.
17Prin îndurarea cari mereu
Le-a arătat-o Dumnezeu,
Cei patru tineri au primit
Știință și au dobândit,
Apoi, putința să adune
O cât mai mare-nțelepciune
Ce le-a adus pricepere
La orice fel de scriere
Deosebită. Astfel, El
Făcutu-l-a pe Daniel –
A cărui minte o deschise –
Deștept în viziuni și vise.
18Apoi, când vremea sorocită
De împărat fost-a-mplinită,
Cel ce era cârmuitor
Al tuturor famenilor
I-a dus la Nebucadențar.
19El le-a vorbit tuturor, dar
În rândul lor nu s-a găsit
Nimeni a fi asemuit
Cu-Azaria ori Daniel,
Hanania sau Mișael.
20În toate lucrurile care
Cereau înțelepciune mare –
Lucruri la care răspundeau
Tineri-aceștia când erau,
De împărat chiar, întrebați –
Mereu, ei fost-au lăudați;
Iar împăratul – negreșit –
Drept mai destoinici i-a găsit –
De zece ori – decât sunt cei
Care de-o vârstă sunt cu ei,
Decât toți cei ce-s vrăjitori,
Sau sunt, în stele, cititori.
21Așa a dus-o Daniel –
Și cei care au fost cu el –
Până când Cir, drept împărat,
Ajunse-a fi încoronat.
Și până când avea să vie
Întâiul său an de domnie.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca