După aceea, glasu-acel
Îmi zise astfel: „Daniel,
Om prea iubit și scump, aminte
Să iei dar, la aste cuvinte,
Pe care eu ți le voi spune.
Hai, pe picioare-acum, te pune,
În locu-n care te găsești!
Să stai acolo unde ești
Și să asculți ce am de zis,
Căci eu, la tine, sunt trimis!”
După ce astfel mi-a vorbit,
Eu în picioare-am reușit
Să mă ridic, dar tremuram,
Căci foarte-nspăimântat eram.
El zise-apoi: „De bună seamă,
Tu, Daniele, să n-ai teamă!
Rugile tale, înălțate
De tine, fost-au ascultate,
Încă din prima zi în care
Ți-ai pus inima, cu răbdare,
Să caute, să înțeleagă
Și-nvățătură să culeagă,
Să știi să te smerești mereu
Față de al tău Dumnezeu.
Cuvintele pe cari le-ai spus,
Acum, la tine, m-au adus!
Dar căpetenia pe care,
În frunte, Persia o are,
Mi-a stat în cale-nverșunată.
Sunt douăzeci și una – iată –
Zilele-n care mi-a ținut
Piept și să vin, nu am putut.
Dar Mihail, acela cari
E unul dintre cei mai mari,
Venitu-mi-a în ajutor
Și am ieșit biruitor,
Acolo unde sunt aflați
Ai Persiei mari împărați.
Acuma vin – cum ai văzut –
Ca să îți fac de cunoscut,
Cu-al tău popor, ce o să fie,
În vremile ce au să vie.
Căci tu – să știi – vedenia
Pe care ți-o voi arăta,
Voiește ca să îți arate
Acele vremi îndepărtate.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
