Oamenii care îl urau,
Ce face Daniel, știau.
De-aceea, ei au năvălit
În casă, unde l-au găsit
Rugându-se lui Dumnezeu,
Cerându-I sprijinul, mereu.
Când acei oameni l-au văzut
Pe Daniel ce a făcut,
În mare grabă-au alergat
Să-l înștiințeze pe-mpărat.
Au început să îi vorbească
Despre oprirea-mpărătească
Și-aste cuvinte i le-au zis:
„Dar împărate, nu ai scris
Chiar tu, oprirea ‘ceea care
Împiedica pe fiecare,
Treizeci de zile – numărat –
De a nu mai fi înălțat
Vreo rugă, către cineva,
Sau către-un dumnezeu, cumva?
Oare, porunca ta nu spune
Că omul cari nu se supune
Are să fie pedepsit
Și-n groapa leilor zvârlit?”
Atuncea, împăratu-a zis:
„Lucrul acesta este scris!
Este un lucru-adevărat
Și nu poate a fi schimbat,
Pentru că legea Mezilor
Precum și cea a Perșilor
Nu va putea a fi schimbată,
De către nimeni, niciodată!”
Oameni-acei au cuvântat
Din nou, zicând către-mpărat:
„Pe Daniel, l-am găsit noi –
Pe cel luat prins de război,
Din Iuda – că a încălcat
Poruncile ce tu le-ai dat.
De trei ori, zilnic, Daniel
Intră în casă, unde el
Se roagă-apoi, Celui pe care,
Drept Domn, poporul său Îl are!”
Când împăratu-a auzit
Lucrul acesta, s-a mâhnit
Nespus de mult și se gândea
În ce fel, oare, ar putea
Să-l scape-apoi pe Daniel.
Cu acest gând s-a trudit el,
Pân’ la apusul soarelui.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
