Deuteronomul 18
18
Drepturile preoților și leviților
1„Preoții care-i veți avea –
Leviții de-asemenea,
Și a lui Levi seminție –
Să nu aibă nici o moșie
Sau moștenire-n Israel.
Drept hrană, pentru neamu-acel,
Vor fi doar jertfele gătite
A fi de flăcări mistuite
În cinstea Domnului, mereu,
Și daruri cari, lui Dumnezeu,
Îi sunt aduse, ne-ncetat.
2Așa cum v-am mai arătat,
Ei n-au să aibă-n stăpânire –
Printre-ai lor frați – vreo moștenire,
Pentru că Domnul Dumnezeu
E moștenirea lor, mereu.
3Iată ce are-al vost’ popor,
De dat, ca drept, preoților:
Aceia care se vor duce
Și cari, drept jertfe, vor aduce
Un bou sau miel – preotului –
Spata să-i dea, pântecul lui
Și fălcile. Să îi mai dea
4Întâiul rod ce-l va avea
Din grâu, din untdelemn apoi,
Din must, din lâna de la oi.
5Căci preotul a fost ales
De Dumnezeu, bine-nțeles,
Ca în Numele Domnului
Să-I împlinească slujba Lui
În toate zilele – și el,
Și-apoi și fiii săi, la fel.
6Atunci când întâmpla-se-va
Să plece un Levit, cumva,
Din locu-n care locuiește –
Așa precum el își dorește –
Mergând într-un alt loc, pe care
L-a ales Dumnezeu, și are
7Să facă slujba Domnului,
Acolo, în Numele Lui –
La fel cu frații săi Leviți –
8Iată dar cum o să-l hrăniți:
O să-i dați părțile pe care
Orice Levit, la voi, le are.
Acestea fi-vor însoțite
Și de foloasele ieșite
După ce se va fi vândut
Averea sa, al său avut
Ce i-a rămas în stăpânire,
De la părinți, ca moștenire.”
Ghicirea și vrăjitoria
9„După ce iei în stăpânire
Țara, pe care, moștenire,
Domnul ți-o dă, să nu te iei
După locuitorii ei.
Tu, urâciunile pe care
Le făptuiesc aste popoare,
Să nu le-nveți. Ia seama bine!
10Nimeni să nu fie la tine,
Care, prin para focului,
Să-i treacă pe copiii lui;
Să nu fie vreun ghicitor,
Să nu fie vreun cititor
În stele-apoi, sau cineva
Cari are meșteșug, cumva,
De-a da vești despre viitor,
Ori meșteșug de vrăjitor,
11Sau care este priceput,
Descântece, de-a fi făcut;
Și să nu fie nimenea
Dintre cei care vor putea
Să-ntrebe – când vor ca să cheme –
Duhuri de morți, în orice vreme;
Necontenit, vegheați apoi,
Ca să nu fie printre voi,
Nimeni din cei ce folosesc
Ghiocul, sau care vorbesc
Cu morții și-ntrebări le pun.
12Cei care fac astfel – vă spun –
Nu sunt pe placul Domnului.
Priviți sunt, înaintea Lui,
Drept urâciune. Pentru ei,
Sunt alungați, acum, toți cei
Care au locuit în țară.
Domnul are să-i dea afară,
Din fața ta și-n locul lor,
O să se-așeze-al tău popor.
13În toate, să te ții, mereu,
De al tău Domn și Dumnezeu.
14Fiindcă neamurile-acele –
De cei care citesc în stele
Și de cei cari s-au ocupat
Doar de ghicit – au ascultat.
De-aceea, să le izgonești
Din țara ce ai s-o primești.
Dar ție nu ți-e-ngăduit
Să faci le fel, căci e vădit
Că Domnul Dumnezeul tău
Urăște lucru-acesta rău.”
Un mare proroc
15„Domnul, în vremea care vine,
Ridică un proroc, ca mine,
Din rândul tău – dintre-ai tăi frați –
Iar voi, de el, să ascultați!
16Atunci când el are să vie,
Sosirea lui are să fie
Răspuns la cererea pe care
Tu și întreaga adunare
Ați înălțat-o Domnului,
Lângă Horeb, când glasul Lui
N-ați vrut ca să-l mai auziți
Căci vă temeați să nu pieriți.
Acolo, când tu auzeai,
Glasul lui Dumnezeu, ziceai:
„Nu vreau să-L mai aud, mereu,
Pe Domnul Dumnezeul meu.
Nu vreau să văd focul cel mare,
Ca să nu mor.” Deci, ascultare,
17Domnul ți-a dat și mi-a vorbit:
„În tot ceea ce a gândit
Poporu-acesta, a zis bine.
18De-aceea, un proroc, ca tine,
Eu le ridic, din rândul lor.
El le va spune, tuturor,
Tot ce voi porunci, mereu,
Pentru că-n a sa gură, Eu,
Cuvântul Meu adevărat,
Am să-l așez, neîncetat.
19Și dacă întâmpla-se-va
Să nu asculte cineva,
Ceea ce o să-i spună el,
În al Meu Nume, omu-acel
Să știe că – fără-ndoială –
Eu îi voi cere socoteală.
20Prorocul cari o să-ndrăznească,
În al Meu Nume, să rostească
Doar un cuvânt nepotrivit,
Pe care nu l-am poruncit –
Sau va vorbi într-un alt nume,
Al altor dumnezei din lume –
Prorocu-acela, negreșit,
Cu moartea, fi-va pedepsit.”
21Poate că-n inimă, gândești:
„Cum poți ca să deosebești
Cuvântul ce s-a auzit,
Cari nu-i, de Dumnezeu, rostit?”
22Când vorbele prorocului,
Spuse-n Numele Domnului,
Nu se-mplinesc, voi, negreșit,
Veți ști că Domnul n-a vorbit.
Prorocu-acel, fără-ndoială,
Vorbit-a doar din îndrăzneală.
Față de el, de bună seamă,
Să nu aveți dar, nici o teamă.”
Selectat acum:
Deuteronomul 18: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Deuteronomul 18
18
Drepturile preoților și leviților
1„Preoții care-i veți avea –
Leviții de-asemenea,
Și a lui Levi seminție –
Să nu aibă nici o moșie
Sau moștenire-n Israel.
Drept hrană, pentru neamu-acel,
Vor fi doar jertfele gătite
A fi de flăcări mistuite
În cinstea Domnului, mereu,
Și daruri cari, lui Dumnezeu,
Îi sunt aduse, ne-ncetat.
2Așa cum v-am mai arătat,
Ei n-au să aibă-n stăpânire –
Printre-ai lor frați – vreo moștenire,
Pentru că Domnul Dumnezeu
E moștenirea lor, mereu.
3Iată ce are-al vost’ popor,
De dat, ca drept, preoților:
Aceia care se vor duce
Și cari, drept jertfe, vor aduce
Un bou sau miel – preotului –
Spata să-i dea, pântecul lui
Și fălcile. Să îi mai dea
4Întâiul rod ce-l va avea
Din grâu, din untdelemn apoi,
Din must, din lâna de la oi.
5Căci preotul a fost ales
De Dumnezeu, bine-nțeles,
Ca în Numele Domnului
Să-I împlinească slujba Lui
În toate zilele – și el,
Și-apoi și fiii săi, la fel.
6Atunci când întâmpla-se-va
Să plece un Levit, cumva,
Din locu-n care locuiește –
Așa precum el își dorește –
Mergând într-un alt loc, pe care
L-a ales Dumnezeu, și are
7Să facă slujba Domnului,
Acolo, în Numele Lui –
La fel cu frații săi Leviți –
8Iată dar cum o să-l hrăniți:
O să-i dați părțile pe care
Orice Levit, la voi, le are.
Acestea fi-vor însoțite
Și de foloasele ieșite
După ce se va fi vândut
Averea sa, al său avut
Ce i-a rămas în stăpânire,
De la părinți, ca moștenire.”
Ghicirea și vrăjitoria
9„După ce iei în stăpânire
Țara, pe care, moștenire,
Domnul ți-o dă, să nu te iei
După locuitorii ei.
Tu, urâciunile pe care
Le făptuiesc aste popoare,
Să nu le-nveți. Ia seama bine!
10Nimeni să nu fie la tine,
Care, prin para focului,
Să-i treacă pe copiii lui;
Să nu fie vreun ghicitor,
Să nu fie vreun cititor
În stele-apoi, sau cineva
Cari are meșteșug, cumva,
De-a da vești despre viitor,
Ori meșteșug de vrăjitor,
11Sau care este priceput,
Descântece, de-a fi făcut;
Și să nu fie nimenea
Dintre cei care vor putea
Să-ntrebe – când vor ca să cheme –
Duhuri de morți, în orice vreme;
Necontenit, vegheați apoi,
Ca să nu fie printre voi,
Nimeni din cei ce folosesc
Ghiocul, sau care vorbesc
Cu morții și-ntrebări le pun.
12Cei care fac astfel – vă spun –
Nu sunt pe placul Domnului.
Priviți sunt, înaintea Lui,
Drept urâciune. Pentru ei,
Sunt alungați, acum, toți cei
Care au locuit în țară.
Domnul are să-i dea afară,
Din fața ta și-n locul lor,
O să se-așeze-al tău popor.
13În toate, să te ții, mereu,
De al tău Domn și Dumnezeu.
14Fiindcă neamurile-acele –
De cei care citesc în stele
Și de cei cari s-au ocupat
Doar de ghicit – au ascultat.
De-aceea, să le izgonești
Din țara ce ai s-o primești.
Dar ție nu ți-e-ngăduit
Să faci le fel, căci e vădit
Că Domnul Dumnezeul tău
Urăște lucru-acesta rău.”
Un mare proroc
15„Domnul, în vremea care vine,
Ridică un proroc, ca mine,
Din rândul tău – dintre-ai tăi frați –
Iar voi, de el, să ascultați!
16Atunci când el are să vie,
Sosirea lui are să fie
Răspuns la cererea pe care
Tu și întreaga adunare
Ați înălțat-o Domnului,
Lângă Horeb, când glasul Lui
N-ați vrut ca să-l mai auziți
Căci vă temeați să nu pieriți.
Acolo, când tu auzeai,
Glasul lui Dumnezeu, ziceai:
„Nu vreau să-L mai aud, mereu,
Pe Domnul Dumnezeul meu.
Nu vreau să văd focul cel mare,
Ca să nu mor.” Deci, ascultare,
17Domnul ți-a dat și mi-a vorbit:
„În tot ceea ce a gândit
Poporu-acesta, a zis bine.
18De-aceea, un proroc, ca tine,
Eu le ridic, din rândul lor.
El le va spune, tuturor,
Tot ce voi porunci, mereu,
Pentru că-n a sa gură, Eu,
Cuvântul Meu adevărat,
Am să-l așez, neîncetat.
19Și dacă întâmpla-se-va
Să nu asculte cineva,
Ceea ce o să-i spună el,
În al Meu Nume, omu-acel
Să știe că – fără-ndoială –
Eu îi voi cere socoteală.
20Prorocul cari o să-ndrăznească,
În al Meu Nume, să rostească
Doar un cuvânt nepotrivit,
Pe care nu l-am poruncit –
Sau va vorbi într-un alt nume,
Al altor dumnezei din lume –
Prorocu-acela, negreșit,
Cu moartea, fi-va pedepsit.”
21Poate că-n inimă, gândești:
„Cum poți ca să deosebești
Cuvântul ce s-a auzit,
Cari nu-i, de Dumnezeu, rostit?”
22Când vorbele prorocului,
Spuse-n Numele Domnului,
Nu se-mplinesc, voi, negreșit,
Veți ști că Domnul n-a vorbit.
Prorocu-acel, fără-ndoială,
Vorbit-a doar din îndrăzneală.
Față de el, de bună seamă,
Să nu aveți dar, nici o teamă.”
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca