Nu căuta alți dumnezei:
Să nu te iei după acei
Pe cari alte popoare-i au –
Din cele care-n juru-ți stau –
Pentru că al tău Dumnezeu
Este un Domn gelos, mereu.
A Lui mânie se aprinde
Și-ndată ea vă va cuprinde
Pe toți și fi-veți nimiciți.
Pe Domnul, să nu-L ispitiți
Așa precum ați mai făcut
Pe când la Masa ați șezut.
Păziți porunca Domnului
Și împliniți legile Lui.
În fața Lui, va fi făcut
Numai ce-i bine și plăcut,
Ca fericit, tu să trăiești,
În țara ce ai s-o primești –
Țara care a fost jurată,
Părinților, că-ți va fi dată.
Acum, Domnul îl izgonește
Pe-al tău vrăjmaș – cari locuiește
În țara ‘ceea minunată –
Spre a-mplini ce-a spus odată.
Când vei ajunge întrebat,
De fiul tău, „Ce-a însemnat
Învățăturile aceste?
Dar cu aceste legi, ce este?
Și ce e cu aste porunci
Date de Domnul nost’?”, atunci,
Tu să răspunzi, copilului:
„Eram ai Faraonului
Robi, în Egipt. Din a lui țară,
Doar Dumnezeu ne-a scos afară.
Sub ochii noștri, a făcut
Minuni cum nu s-au mai văzut –
Cu semne mari și-nfricoșate –
Și toate fost-au îndreptate
În contra Faraonului
Precum și a Egiptului.
De-acolo, El ne-a scos pe noi,
Și-aicea ne-a adus apoi,
Exact așa precum a zis,
Cum a jurat, când a promis
Părinților, c-o să ne dea
Țara, să locuim în ea.
Domnul ne-a poruncit atunci,
Ca aste legi și-aste porunci,
Neîncetat, să le păzim
Și astfel, fericiți să fim.
Teamă, va trebui, mereu,
S-avem față de Dumnezeu,
Iar El, în viață, ne va ține,
Precum și azi face, vezi bine.
Vom avea parte de-ndurare,
Dacă cu scumpătate mare,
Vom împlini aste porunci,
Așa cum Domnu-a spus atunci.”