Și să vă fie luminați
Ochii și inima, dragi frați,
Ca să priceapă fiecare,
Nădejdea, din a Lui chemare,
Și bogăția slavei Lui –
A moștenirii Domnului,
În toți cei sfinți. Vă dau de știre,
Precum că astă moștenire
E, pentru credincioși, vădită,
Chiar prin acea nemărginită
Mărinimie, arătată,
De-a Lui putere minunată,
După lucrarea începută
De-a Lui tărie ne-ntrecută,
Care, de noi a fost simțită,
Atunci când fost-a folosită,
Când, pe Hristos, L-a înviat
Din morți și-apoi, L-a așezat
La dreapta Sa, în ceruri, sus.
Acolo, Dumnezeu L-a pus,
Pentru ca, mai presus, să fie,
Decât orice dregătorie,
Domnii, putere, stăpânire,
Să fie mai presus de fire
Și mai presus de orice nume
Ce s-a aflat vreodată-n lume,
Fiind deasupra tuturor,
Acum, și-n veacul viitor.