Prin El, a fost împărtășită
Vestea de pace, pentru voi,
Dar și pentru ceilalți apoi –
Deci vouă, celor depărtați,
Dar și celor apropiați.
Unii sau alții, în ăst fel,
Intrare-avem acum, prin El
Doar într-un Duh, la al nost’ Tată.
Deci starea voastră e schimbată,
Căci nu-i străin nimeni, din voi,
Și nici nu-i oaspete apoi,
Ci cetățeni vă dovediți,
Căci cu cei sfinți, vă socotiți
Drept ca făcând parte, mereu,
Din casele lui Dumnezeu,
Pentru că voi ați fost găsiți,
Pe temelie-a fi, zidiți.
Ea, prin apostoli, e vestită
Și, prin proroci, e întărită,
Iar piatra ‘ceea minunată –
Care se află așezată
În capul unghiului, chiar sus –
E Domnul nost’, Hristos Iisus.
În El, clădirea, închegată,
Crește mereu, spre-a fi, odată,
Un Templu sfânt, al Domnului.
Astfel, prin El – în trupul Lui –
Toți, laolaltă, se adună,
Zidiți fiind ca, împreună,
Să fie un locaș, mereu –
Prin Duhul – pentru Dumnezeu.”