Îmi plec genunchi-n fața Lui,
Adică-n fața Tatălui
Al Domnului Hristos Iisus,
Care se află-n ceruri, sus,
Din cari își trage fiecare
Familie, numele ce-și are,
Chiar dacă sunt de pe pământ –
Sau chiar dacă, în ceruri, sânt –
Ca să Îl rog, ca potrivit
Cu harul Său nemărginit –
Cu bogăția slavei Sale –
Vouă, să vă arate-o cale,
Prin care-apoi, să reușiți,
Omul lăuntric, să-l zidiți,
Prin Duhul Lui, ca, ne-ndoios,
Să locuiască-n voi Hristos,
Printr-o credință-adevărată,
Cari e în inimi adunată,
Având o temelie tare,
Precum și-o rădăcină care
Este, în dragoste, aflată;
Și astfel să puteți, odată,
Ca să pricepeți, dragii mei –
Cu sfinții toți – lărgimea ei
Și, totodată, adâncimea,
Lungimea și cu înălțimea.
Astfel, o să ajungeți voi,
Să înțelegeți, mai apoi,
Dragostea cea nespus de mare,
Pe care doar Hristos o are –
Care întrece-n cunoștință
Orișice formă de știință –
Și-n urmă, o să vă vădiți
Precum că plini aveți să fiți,
De toată plinătatea care,
Al nostru Dumnezeu o are.
Celui cari, prin a Sa putere,
Lucrează-n noi, după plăcere –
Și care poate face-apoi,
Mai mult decât gândit-am noi,
Sau decât am cerut vreodată –
Mereu, slavă să-I fie dată
Și în Biserică, și sus,
Prin Domnul nost’, Hristos Iisus,
Din neam în neam, prin ani ce vin,
În vecii vecilor! Amin.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
